TEATRU. Criza criticii? Hîrtie vs online – socializare vs comunicare (II)

Continuînd cartografierea dezbaterii britanice cu privire la „criza criticii“ și încercînd să ne plasăm, comparatistic, pe propria noastră hartă de probleme, am rămas, însă, cu datorii. Să rămînem tot la observaţiile lui Lyn Gardner (critic teatral foarte activ şi, într-un fel, voce modelatoare pentru noul jurnalism online britanic) cu privire la „embedded writing“: în lipsa unei echivalenţe româneşti suficient de plastice, voi traduce expresia prin „scriitură comisionată“ sau „din interior“. Ea acoperă munca criticului de teatru cot la cot cu echipa producătoare a unui spectacol sau a unui festival ori eveniment cultural/ teatral, un fenomen larg răspîndit nu doar în Europa apuseană şi care are explicaţii nu doar economice, aşa cum am crede la prima vedere. Fiindcă, dacă e să judecăm la rece, noul peisaj cultural european (şi nu numai) are din ce în ce mai acut nevoie de expertiză și viziune critică în însuși actul de creaţie şi în sistemele de producţie, nu doar de management coerent şi de sisteme de marketing specifice. E, deci, nu doar o „chestiune de retragere“ (temporară) a criticului în alte activităţi, pînă mai ieri necunoscute, ci o repoziţionare a actului critic şi a practicilor de muncă într-un sistem de ofertă culturală proiectivă. Pe […]