Opera occulta
Sebastian A. CORN - Iovik
- 20-06-2014
- Nr. 727
-
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
- Literatură
- 0 Comentarii
Sebastian A. Corn este unul dintre cei mai interesanţi prozatori români de după `89. O ştiu cîţiva iniţiaţi, o ştiu cei din cercurile SF&Fantasy, însă establishmentul literar, ba chiar şi anti-establishmentul (zonele care tind spre cercul interior al puterii) au rămas impenetrabile pentru acest scriitor-medic care îşi poate trece la activ cam toate subgenurile SF, dar şi cărţi care sfidează clasificarea, cum este acest Iovik, despre care vorbim acum. Nuvelă, novella, roman scurt, literatură de mister, Iovik se împărtăşeşte din tradiţia ocultă a unor marginalii ieşite din mantaua lui E.A. Poe, printre care aş cita Desenul din covor al lui Henry James, Capodopera necunoscută, povestirea lui Balzac, şi, de ce nu?, Portretul lui Dorian Gray (strict în ceea ce priveşte relaţia operă de artă-realitate). Literatura lui Sebastian A. Corn, mai ales în zonele în care nu poate fi încadrată strict unui subgen SF&Fantasy, se află în zona aceea pe care Margaret Atwood insistă să o numească literatură speculativă. Mă refer aici, cu precădere, la un roman extrem de ambiţios, pe care îl citesc acum, şi anume Ne vom întoarce la Muribecca. Dar, să revenim la Iovik. Pentru clădirea misterului din jurul acestui personaj care apare în carne şi litere […]