LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Rusia nu crede în lacrimi

Venedikt Erofeev este o figură – sau cum să-i spun? – aparte a literaturii ruse din ultima jumătate a veacului trecut. Ştiam vag de renumele lui, dar nu citisem nimic. Acum cîţiva ani îmi scăpase cartea lui, Moscova-Petuşki, apărută la Editura Cartier. Pînă de curînd, cînd, pătrunzînd în cartea de – spre Limonov a lui Carrère, am descoperit un personaj literar care merită toată atenţia. Ba mult mai mult. Şi curiozitatea mea s-a îngemănat cu hazardul. Moscova- Petuşki (Editura Polirom, 2014, traducerea din limba rusă şi note de Emil Iordache) apare pe neaşteptate pe rafturile librăriilor româneşti. Acum. Costă 13 RON. Cît două beri. Sau cît o sticlă de vin prost. Nu ştiu dacă vor fi mulţi care să se îndrepte rapid spre acest autor cu totul şi cu totul ieşit din norma curentă a producătorilor de literatură, mai ales că, rus fiind, strîmbăm din nas, sătui de ruşi şi de cîte belele au adus pe capul românilor. Ar merita totuşi să depăşim aceste idiosincrazii. Ce este acest volumaş, de nici 170 de pagini în format poche? Nu e nici roman, nici povestire, nici eseu, nici jurnal. Atunci? Cică ar fi „poem“, mărturiseşte autorul însuşi. Măi să fie! Dacă există […]