Scene şi simeze sau despre teatru şi stop-cadru

Ce mai rămîne de spus cînd s-au stins deja ecourile marilor spectacole şi cînd marile nume prezente la Festival, direct sau în „efigie“, ne-au reamintit ce ştiam deja de mult. Căci Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a ştiut şi anul acesta să aducă, graţie unor amiciţii fidele, graţie politicii de-acum bine rodate a organizatorilor, tot ce contează în teatrul european la ora actuală. Peter Brook, Peter Stein, Eugenio Barba, Lev Dodin, Krystian Lupa sau, din generaţiile „de mijloc“, Jan Klata, Pippo Delbono, Wajdi Mouawad, Angélica Liddell. Sectorul asiatic a rămas activ şi anul acesta, fiind una dintre specialităţile Festivalului, unic, cred, în Europa şi din acest punct de vedere (poate doar la Festivalul Shakespeare de la Craiova mai întîlnim atîtea spectacole inedite din Orientul îndepărtat). Dacă Peter Brook se deplasează acum mai puţin, el a fost prezent prin cîteva proiecţii indispensabile, de laRegele Lear la Secretele lui Carmen, film documentar despre Tragedia lui Carmen, spectacol creat în 1981 la teatrul său, Bouffes du Nord. Să adăugăm aici prezenţa uneia dintre cele trei interprete de atunci ale acestui spectacol legendar, mezzosoprana Hélène Delavault, cu un recital de canto, Nopţile Parisului. În primele luni ale anului 1990, un grup de […]