Anii romantici sau cartea faliilor

Anii romantici, volumul de „amintiri şi gînduri“ al Gabrielei Adameșteanu, a colectat, în foarte scurtul interval de la apariţie, foarte multe cronici şi comentarii, texte cu reveniri, unanim pozitive. Cred că o astfel de receptare, în care există o unanimitate a opiniilor de valoare, în ciuda diferenţelor mari dintre cronicari, se datorează, de – sigur, unor calităţi rare ale scrisului Gabrielei Adameşteanu, dar nu numai. Ea e şi răspunsul la un anume tip de mesaj şi de atitudine pe care Gabriela Adameșteanu le exersează în această carte, iar acestea ţin de onestitatea cu care prozatoarea vrea să îşi scruteze opţiunile, trecute şi mai noi. Miza e analiza şi înţelegerea Anii romantici este un volum de atitudine, dincolo de maniera în care a fost turnat stilistic. Este o carte în care prozatoarea evaluează trecutul, personal şi politic, şi în care îşi explică un traseu profesional, public, dar şi personal, cu focus pe cîteva praguri, adevărate falii de trecere: formatoare, modelatoare, tumultuoase, adeseori incomode. Spun incomode pentru că perioadele în care noul se configurează, în viaţa unui om sau în viaţa unei întregi comunităţi, sînt minate (sau poate potenţate?) şi de confuzie, şi de greşeli, şi de pierdere momentană a unui set […]