Nu eu sînt ţinta

Domnule Gabriel Andreescu, În ceea ce priveşte comentariul pe care l-aţi întocmit despre cartea mea Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş (Observator cultural, nr. 730, 11 iulie 2014), am de făcut următoarele precizări. Concluzia afirmaţiilor dumneavoastră, concluzie care, totodată, reprezintă premisa, este că „«Aportul» ei la «cazul Doinaş» este transformarea analizei într-o diatribă la adresa omului şi literatului elaborată pe mai mult de 300 de pagini şi exprimînd o ostilitate niciodată atinsă pînă atunci“. Fiind de formaţie (filo)logică, vă semnalez o primă eroare, perpetuată de dumneavoastră în articolul din Observator cultural, şi anume lipsa proprietăţii termenilor. Dacă prezenţa „aportului“ sugerează absenţa lui, îmi permit să-mi promovez cîteva dintre informaţiile noi, inedite, pertinente, inconturnabile şi valoroase despre om şi literat: 1) Sînt primul care a arătat cum scria Doinaş poeme în tinereţe, descoperind că structura lui livrescă trebuie înţeleasă în sens propriu, pentru că Doinaş citea şi prelucra (a se vedea analiza la balada Funeraliile lui Demetrios, în care scriitorul a versificat un pasaj din ediţia Plutarchos, Vieţile paralele ale oamenilor iluştri, traducere de M. Jakotă, 1938); 2) Sînt primul care a semnalat afilierea politică liberală, în aripa coordonată de Gheorghe Brătianu, a Cercului Literar de la Sibiu, după 23 August […]