Regimul solar în proza lui D.H. Lawrence

Marea mea religie este credinţa că sîngele şi carnea ştiu mai mult decît intelectul. Mintea ne poate înşela. Dar ceea ce sîngele simte, crede şi spune este întotdeauna adevărat. Intelectul este numai o mică parte şi o modalitate de control. Ce-mi pasă mie de cunoaştere! Tot ceea ce îmi doresc este să dau un răspuns direct sîngelui meu, fără intervenţia ineficientă a minţii, a moralei sau a oricărui alt lucru. Concep corpul unui om ca o flacără, asemenea unei lumînări aprinse, întotdeauna dreaptă şi totuşi curgînd: intelectul este numai lumina aruncată asupra lucrurilor din jurul nostru. Şi nu sînt preocupat atît de mult de lucrurile din jur – care ţin într-adevăr de minte –, ci de misterul pe care această flacără – care curge fără oprire, care vine Dumnezeu ştie de unde şi cum şi rămîne ea însăşi orice s-ar întîmpla în jurul ei – îl aprinde. Am devenit atît de ridicol de cerebrali încît nu înţelegem niciodată că noi înşine sîntem ceva – credem numai în lucrurile exterioare pe care le umplem cu noi înşine. […] Şi, în loc să căutăm acest mister în lucrurile pe jumătate iluminate şi tranzitorii din afara noastră, ar trebui să ne privim şi […]