CRITICĂ LITERARĂ

Bacovia după Daniel Dimitriu

Bine‑venită ideea reeditării într-un singur volum a celor două cărți despre Bacovia semnate, în anii ’80 și ’90, de regretatul critic și universitar ieșean Daniel Dimitriu, dispărut la începutul lui 2017, dar retras din activitate de peste 15 ani. Fie și pentru faptul că prima dintre ele (Bacovia, Iași, 1981) rămîne unul dintre titlurile-reper ale bogatei și valoroasei biblioteci critice bacoviene, de la monografia inaugurală …

Citeşte articolul

Creangă, recitit de Eugen Simion

Ceea ce se impune, mai ales în cărţile mai recente ale lui Eugen Simion, este marea sa plăcere de a citi. Nu neapărat acel „plaisir du texte“ barthesian, căci criticul nostru nu se opreşte să disece, cu mai multă sau mai puţină răceală şi pedanterie, articulaţiile complicate ale limbajului, trăind un soi de bucurii abstracte, la modul structuralist, ci preferă o citire empatică, însă deloc …

Citeşte articolul

Imersiuni în simboluri, lagăre şi „abisuri“

Criticul literar şi poetul sighişorean Ion Neagoș, care a construit, între altele, o interpretare „platonică“ extraordinar de subtilă a iubirii la Mircea Eliade, în lucrarea Mircea Eliade. Mitul iubirii (Editura Limes, 2016, ediţia a II-a revăzută și adăugită), este şi autorul unei fascinante – şi derutante – cărţi de exegeză literară ce orbitează în jurul descoperirii a trei scriitori legaţi într-un fel sau altul de …

Citeşte articolul

Despre bilingvismul lui Matei Vișniec

Emilia David predă literatură italiană și limba și literatură Română în Italia, în prezent la Universitatea din Pisa, și este deja autoarea unor studii serioase despre avangardă, publicate în română și în italiană. Cartea despre opera lui Matei Vișniec, rezultată dintr-o teză de doctorat, demonstrează, cu acribie, cum autotraducerea și bilingvismul susțin dialogul intercultural, generează o poetică aparte și produc, în final, succesul de public. Unul …

Citeşte articolul

Douămiismul de esenţă tare

Cartea Graţielei Benga dedicată douămiismului poetic românesc apare, iată, într-un moment foarte potrivit. Cei aproximativ 15 ani care au trecut de la apariţia noii generaţii de creaţie, îi oferă autoarei posibilitatea de a examina un material consistent şi divers. Nu mai vorbesc despre faptul că – aşa cum remarcă şi Graţiela Benga, în „Introducere“ – subiectul a suscitat şi suscită în continuare (chiar dacă, în …

Citeşte articolul

O lectură exemplară

Să spunem de la bun început că volumul lui Ion Neagoş Crăciun Schlesak Zanca. Imersiuni (Editura Limes, 2015) reprezintă un model de lectură. Este un exemplu grăitor al modului în care ar trebui citit un text literar, ţinînd cont şi de anvergura celor interpretate în acest volum. În primul rînd, autorul procedează la o sondare în adîncime, optînd pentru o critică imanentă: „Există imagini sau …

Citeşte articolul

Actualitatea perenă

Cartea lui Mircea Martin Radicalitate şi nuanţă (Editura Tracus Arte, 2015) este un rar exemplu de echilibru stilistic şi ideatic. Deşi e situat la sfîrşit, eseul omonim ar trebui citit la început, căci sub argumentaţia lui strînsă şi în orizontul pe care îl deschide se aşază întregul volum. Compoziţia acestui text urmează desfăşurarea riguroasă a unei demonstraţii clasice, începînd cu expunerea temei, abordarea problematicii nuanţei, …

Citeşte articolul

Cum te poţi rata ca eminescolog

Alex Ştefănescu este un om simpatic. Are în mod clar nişte calităţi pe care mulţi şi le-ar dori. Este spontan şi plin de umor. E charismatic şi relaţionează uşor cu lumea. Problema este că aceste calităţi indiscutabile nu-l ajută prea mult în activitatea sa de critic literar. Nu de puţine ori am citit articole de-ale sale cu verdicte critice aberante: laude deşănţate la cărţi submediocre …

Citeşte articolul

Noi şi ei – întîlniri

Că stăm prost la capitolul criticii literare dedicate literaturii universale, asta nu e o noutate. Numele care ne vin în minte din prima sînt în mare chiar cam toate cele care s-au aplecat (pentru a oferi o viziune nouă sau doar personală asupra textelor) asupra literaturii universale: Călinescu, Vianu, Streinu, Dinu Pillat, Lucian Raicu, Nicolae Balotă sau Edgar Papu, Cornel Mihai Ionescu. Se observă cu …

Citeşte articolul

Iluziile şi deziluziile cronicarului literar

Către o poetică a criticii

Cu ani în urmă, priveam cu destulă mefienţă cărţile „confecţionate“ din cronici literare. Într-un fel, aveam dreptate. Cred în continuare că o carte de critică pentru a spune cu adevărat ceva trebuie să aibă osatura şi potenţialitatea unei opere literare. Mă refer la organicitatea ideilor, la prezenţa unui flux interior care să unifice corpurile textuale şi să-i dea întregului o anumită capacitate de virtualizare. În …

Citeşte articolul

LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Tineret, mîndria ţării!

Temă veche și subiect din plin exploatat de scriitorii lumii – copilăria, adolescen ţa, tinereţea, prima parte a unei vieţi care se consumă deseori atipic, năvalnic, entuziast, împotriva clișeelor, năruind stereotipuri existenţiale și refuzînd compromisurile și locurile comune. Multe personaje faimoase în istoria literaturii, multe cărţi spectaculoase, de ieri sau de azi, abordînd acest spaţiu al unei treceri rapide, de la inocenţă la experienţă. Experienţe …

Citeşte articolul

Revizuirea revizuirii. Cazul Marin Sorescu (II)

Cosmin BORZA - Marin Sorescu. Singur printre canonici

Dacă lectura „mioapă“ aplicată textelor soreciene e fină şi laborioasă – uneori prea laborioasă, dar demonstraţiile obligă! –, Cosmin Borza devine cu adevărat spectaculos cînd trece la evaluările critice propriu-zise. Exigenţa e maximă, autorul nefăcînd parte din categoria apărătorilor ataşaţi afectiv de obiectul lor şi care-l apără de orice afront. Dimpotrivă: Sorescu e supus unui examen drastic – din fericire pentru el, ceea ce …

Citeşte articolul

Revizuirea revizuirii. Cazul Marin Sorescu (I)

Cosmin BORZA - Marin Sorescu. Singur printre canonici

Avînd la origine o teză de doctorat coordonată de Ion Pop, volumul de debut în critică al lui Cosmin Borza nu e, cum s-ar putea crede, o monografie Marin Sorescu. Dramaturgia soresciană nu face obiectul său, cum nu face nici proza, nici critica sau eseistica autorului, nici literatura pentru copii. Poate şi pentru faptul că miza recanonizării şi centrul de greutate canonică al operei în …

Citeşte articolul

Paul Zarifopol şi utopia vieţii moderne

Andreea MIRONESCU - Afacerea clasicilor. Paul Zarifopol şi critica modernităţii

Andreea Mironescu reuşeşte, în cartea sa de debut, mai mult decît îşi propune. Ce anume realizează în plus, voi puncta în articolul de faţă. În argumentul studiului, autoarea precizează că unii critici care s-au ocupat de cazul lui Paul Zarifopol l-au considerat pe acesta un izolat şi un „învechit“. Avînd în vedere că autorul ideilor gingaşe s-a situat (cel puţin aparent) în afara timpului său …

Citeşte articolul

Marin Sorescu şi regenerarea umanului

Cosmin BORZA - Marin Sorescu. Singur printre canonici

În introducerea la cartea sa de debut, Cosmin Borza afirmă: „Poemele soresciene au ajuns mai degrabă obiectul festivalurilor şi recitalurilor comemorativ-omagiale decît subiectul relecturilor profesioniste“ – aceasta este una dintre afirmaţiile provocatoare pe care Cosmin Borza le face în volumul său Marin Sorescu: singur printre canonici, o carte inclusă în colecţia „Revizitări“ a Editurii Art. Afirmaţia are valoare anticipativă, lăsînd a se ghici intenţiile tînărului …

Citeşte articolul

Pentru o nouă expresivitate în literatură şi artă

Eugen NEGRICI - Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelităţii

Din 2008, de cînd scandalizase lumea culturală autohtonă cu incendiarul opIluziile literaturii române, Eugen Negrici n-a ieşit la rampă decît ocazional, cu prilejul reeditării unor studii mai vechi despre care a crezut, probabil, că vor avea parte de o receptare vioaie şi curajoasă, liberă de prejudecăţi, pe măsura îndrăznelilor lui teoretice, de stil şi metodă critică. Dar n-a fost aşa. Cărţile domniei sale n-au mai …

Citeşte articolul

Cronicarul şi istoricul

Tania RADU – Chenzine literare

Tania Radu face parte dintr-o generaţie (cea „optzecistă“) în al cărei parcurs momentul Decembrie 1989 a venit la timp: nici prea devreme pentru ca ruptura de sistem să poată fi conştientizată, nici prea tîrziu pentru ca traiectoria biografică şi profesională să nu mai poată fi reconfigurată. E o generaţie-pivot, aflată la vîrsta primei maturităţi la pragul colapsului oficial al socialismului real şi care a „gestionat“ …

Citeşte articolul

Autobiografia, ficţiunea, autoficţiunea

Florina Pîrjol – Carte de identităţi

Volumul Florinei Pîrjol, Carte de identităţi, analizează cu mare atenţie conceptele de biografie și autoficţiune pentru a lămuri unele controverse apărute de-a lungul timpului în legătură cu acestea. În primul capitol, „Rămas bun literaturii? Nu încă...“, autoarea îşi fixează obiectivele și sugerează unele ipoteze de lucru. „Pentru a înţelege (in)consistenţa apariţiei unei astfel de literaturi, e bine de ştiut şi cum s-a comportat autobiograficul, în …

Citeşte articolul

Cu acte în regulă

Florina Pîrjol – Carte de identităţi

Dacă pînă nu demult, abordarea contextului comunist şi a literaturii subîntinse lui, pentru a vedea „ce a fost, cum a fost“, era întîmpinată cu destul de multă mefienţă, pe motiv că lucrurile nu s-au decantat îndeajuns, de ceva timp, alt subiect i-a luat locul: „literatura tînără“, „douămiismul“ şi noile forme predilecte. Iar dacă interesul tău este autoficţiunea, pari că vrei să-ţi tai craca de sub …

Citeşte articolul

Din nou Caragiale?

Angelo MITCHIEVICI – Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese

În pofida verdictului lovinescian potrivit căruia opera lui Caragiale se va perima, timpul urmînd s-o macine „încetul cu încetul“, ea este mai vie şi mai actuală ca niciodată. Au ajuns să se istoricizeze cîteva dintre interpretările ei critice, devenite clasice cu toată faconda lor intelectuală. Călinescu şi Steinhardt, pentru a-i numi numai pe ei dintre exegeţi, au dus eseul sclipitor în sfera bibliografiei obligatorii. Dar …

Citeşte articolul