Cu gura căscată în România
- 07-08-2014
- Nr. 734
-
Jan CORNELIUS
- Focus
- 4 Comentarii
Scene actuale din România, ale cărei plaiuri le-am părăsit în goană pe timpul lui Ceauşescu. O ţară în care, anul acesta, am revenit în vizită. Am poposit, printre altele, în zona natală, la Timişoara şi Reşiţa, dar mă gîndesc că lucrurile pe care le-am văzut acolo sînt oarecum relevante şi pentru ceea ce se întîmplă în restul ţării. Unele lucruri s-au schimbat pozitiv, dar nu despre ele vreau să vorbesc, ci despre cele care m-au lăsat cu gura căscată. Iată, în continuare, numai cîteva dintre ele. La cofetărie: „Aveţi plăcinte?“. „Da, avem plăcinte cu brînză şi plăcinte cu carne.“ „Daţi-mi, vă rog, o plăcintă cu carne.“ „Plăcintele cu carne nu sînt bune, sînt de alaltăieri.“ La unicul chioşc de ziare din centrul Timişoarei: „Spuneţi-mi, vă rog, care este cea mai vîndută revistă culturală la dumneavoastră?“ „Ce?!“, mă întreabă vînzătorul, surprins. Reiau întrebarea. „Hehe, revistă culturală. Am avut cîte-un exemplar din aia şi din ailaltă, dar nu mai comandăm de mult din astea, nu le vrea nimeni, domnule!“ „Şi care-i cel mai vîndut ziar?“ Curiozitatea mea începe să-l mire. „Nu ştiu, dom’le, de unde să ştiu eu asta?!“ Ripostez iritat: „De fapt, ce se vinde aici?“. „Dracu’, aia se vinde!“ Mda, […]
Felicitari! Si la cit mai multe articole!
Bunaaa, Seban Foarta! Recunosc cu mare placere o voce reconfortonta cunoscuta inca de pe timpul studentiei la Timisoara. Pe-atunci , mi-amintesc (!) vorbeam cu pasiune in holul universitatii despre o posibila anotologie a inocentei(continuare la I. Chimet?) Inocenta s-a dus, treptele au ramas- si desigur ca vinclurile de 90 de grade sunt in esenta complet plictisitoare, stiau arhitectii lui Ceasca ce stiau- Iata acum si la Düsseldorf se copiaza asta 😉 Voilà: Gehry-Houses: http://images.zeit.de/wirtschaft/2010-03/duesseldorf/duesseldorf-540×304.jpg
Domnul Jan Cornelius are multă dreptate: sub Ceaşcă, treptele erau periculos de inegale, iar vinclurile (> Winkel, „unghi”) de 90 de grade, tot mai rare, prin apartamente. Poate că numai porţile de fotbal erau rectangulare la cele două colţuri, să poată trage Hagi „la păianjen”!
Cum percepi un loc ține și de peisajul tău interior, și, mai ales, de măsura în care reușești să pui de o parte idei preconcepute a căror adeverire o dorești. Plecat de mult din România, am petrecut un concediu de 12 zile acum doi ani cu soția (nu româncă). Sigur că m-a indignat/întristat incuria primăriei București cu străzi desfundate și case parcă de curând bombardate ori acoperite de oribile cerceafuri publicitare, dar în ansamblu, a fost bine și impresiile negative au fost contrabalansate de cele pozitive.