Politica de pradă

Dacă pentru antici politica era o activitate practică subordonată imperativelor morale, pentru contemporani, politica este doar „imaginea“ capitalismului dominant aplicată teoriei şi practicii guvernării. Competiţia economică are drept pandant politic „competiţia“ electorală, speculaţia bursieră este reprezentată de sondajele electorale, iar spaţiul economic, cu viziunea sa asupra rolului pieţei în organizarea politicii, consacrarea concurenţei ca model de reuşită socială şi promovarea inegalităţii ca formă legitimă de manifestare a talentului şi reuşitei personale invadează spaţiul public, desfiinţîndu-l de-a dreptul. Nu mai vorbim de construcţia unei comunităţii politice după modelul ideal al politicii, ci de împărţirea prăzii între cei ce au ales „bine“ (au votat tabăra învingătoare). Însăşi împărţirea societăţii între învingători (cei ce au votat cu partidul/candidatul cîştigător) şi învinşi (cei ce au votat cu partidul/candidatul perdant) re-produce organizarea capitalistă a economiei. Şi nu are nimic de-a face cu democraţia! Căci democraţia presupune recunoaşterea rolului central al egalităţii în organizarea politică, socială, economică sau culturală, pe cîtă vreme ideea unei societăţi împărţite între învingători (cei ce influenţează guvernarea pentru că au votat cu învingătorii) şi învinşi (cei ce au votat cu perdanţii) îi transformă pe ultimii în cetăţeni de rangul al doilea, dacă nu, de-a dreptul în necetăţeni. Zicerea proaspăt realesului Traian […]