SFada cu literatura. Cartografierea fantasticii după Liviu Radu

Volumul lui Liviu Radu, Golem, Golem şi alte povestiri fantastice, apărut în colecţia Nautilus a editurii Nemira, pune laolaltă zece proze scurte ale celui mai prolific autor român de gen, debutat după 1989. Este un volum prodigios, căci trasează o foarte personală hartă a genurilor fantasticii, Liviu Radu îşi expune în Golem, Golem punctele de intrare în gen, prin mit şi basm, dar şi prin parodie şi pastişă. Într-un fel, volumele de proză scurtă ale lui Liviu Radu care au precedat Golem, Golem l-au anunţat, fiindcă maniera autorului este constantă în toate, însă ce individualizează ultima apariţie este cuprinderea generică, de data aceasta jocul scriitoricesc se desfăşoară nu numai în sf sau fantasy sau horror, ci în toate laolaltă, foarte apropiat de sursele iniţiale. O scurtă trecere în revistă a celor zece texte ne arată că Liviu Radu a (re)scris proză fantastică plecînd de la romanul cu care este identificat Gustav Meyrink (în textul care dă şi titlul volumului – Golem, Golem), apoi de la cel cu rol asemănător pentru Mary Shelley (Doi bătrâni, pe o bancă), ajunge la basm în maniera lui Ray Bradbury din Aici sunt tigri (adică R for Rocket, mai exact din povestirea Surghiuniţii – cu […]