AVALON. Între boicot şi cultura mică

Pendularea între afirmarea culturală proprie şi absenţa acestei afirmări – adică dintre participarea la istorie şi, respectiv, boicotul istoriei, cum le numeşte Blaga –, ca şi distincţia dintre culturile mari, creatoare de istorie, şi cele mici, nesemnificative din punct de vedere istoric, pe care o face E.M. Cioran contează, ambele, în ordine axiologică. Se instituie astfel caracteristici caracterial-comportamentale româneşti şi criterii de estimare a culturii române în ansamblul culturii universale. Dar, în timp ce teza blagiană face din poporul român o comunitate tenace în păstrarea propriei scări de valori în vremuri de restrişte, dînd absenţei creaţiei memorabile româneşti în anumite perioade sensul unui protest îndîrjit şi făcînd astfel din el o calitate, cheia interpretativă a lui Cioran este defavorabilă culturii noastre, plasînd-o în sfera culturilor mici, indistincte şi neimportante. Ne aflăm astfel între două extreme. La un capăt, cerbicia românească dă seama de un popor mîndru, orgolios, de nesupus cu adevărat, în fibra lui intimă, în timp ce la celălalt capăt, acelaşi popor se dovedeşte incapabil să se ridice la plasticitate şi expresivitate culturală majoră în durata lungă, într-o relaţie de continuitate coerentă, generînd doar o cultură… mică. Însă viziunile asupra menirii românilor nu se rezumă doar la cele două […]