Autoficţiune şi „proză americană“

Debutat în 2004 cu romanul 69, în colecţia „Ego. Proză“ a Editurii Polirom, şi autor al volumului de poezii instituţia moartă a poştei (Editura Casa de pariuri literare, 2011), Ionuţ Chiva revine anul acesta cu un volum de proză, Boddah speriat, în aceeaşi colecţie a Editurii Polirom care, la începutul anilor 2000, aducea pe piaţa literară românească o serie de tineri scriitori ce aveau să se facă cunoscuţi sub numele de „douămiişti“, un termen care implica, la rîndul său, cîteva caracteristici mai mult sau mai puţin generale: realism minimalist, cotidianism, mizerabilism, limbaj colocvial, mergînd pînă la argou, erotism, dezinhibare sexuală. Ionuţ Chiva a fost, în acea perioadă, chef de file al douămiiştilor, printre care se numărau Ioana Baetica, Adrian Schiop, Dan Sociu ş.a.   În poezie, douămiiştii s-au organizat în jurul revisteiFracturi (al cărei manifest a fost semnat de Marius Ianuş şi de scriitorul basarabean Dumitru Crudu) şi s-au promovat drept „fracturişti“ – printre ei figurează şi poeta Ruxandra Novac, care apare deseori (cu numele Ruxandra) în prozele (cele mai multe autoficţiuni) din recentul volum al lui Ionuţ Chiva. Spun aceste lucruri pentru că e interesant de văzut cum a evoluat această tînără promoţie (să-i zicem) de tranziţie postcomunistă în […]