Care sfîrşit, care început de epocă?

Din perspectiva primului tur al scrutinului prezidenţial din România anului 2014, lucrurile par clarificate. Toate sondajele de opinie îl dau drept cîştigător detaşat pe Victor Ponta, candidatul stîngii necomuniste. Îl urmează, la distanţă de şapte-zece-douăsprezece procente, în funcţie de „simpatia“ politică a institutelor de sondare a opiniei publice, Klaus Iohannis, reprezentînd ACL, respectiv alianţa de dreapta dintre PDL şi PNL. Aceştia doi ar trebui să-şi dispute Palatul Cotroceni în turul secund, dacă lucrurile decurg normal. Însă ce mai înseamnă „normal“ după un deceniu de băsism? Cuvîntul s-a demonetizat, iar viaţa publică, politică şi intelectuală din ţară s-a pervertit, probabil iremediabil. Traian Băsescu, interpretînd Constituţia după cum i-a convenit şi după cum l-au încurajat să o facă intelectualii cu care s-a înconjurat, contra cost, desigur (aşa cum şade bine libertarienilor prosperi cu sinecuri de la hulitul stat), s-a autodeclarat „preşedinte-jucător“, fiind mai curînd barbugiu de speluncă decît preşedinte al unui aşa-zis stat de drept. El a „reformat“ instituţiile Statului, mai cu seamă justiţia şi Serviciile Secrete, împănîndu-le cu oameni de încredere, la fel de buni „hermeneuţi“ ai literei legii ca şi şeful lor, iar acţiunea a curs nesmintit în favoarea omului de la butoane. Ca toate acestea să fie posibile, a […]