România după Băsescu: epoca postbelică

Mi-aş dori, dacă se poate, ca noul preşedinte al României să nu fie Traian Băsescu. Nu se ştie niciodată. Cînd istoria va fi mai slobodă la gură, vom vedea în clar cusăturile cu aţă albă ale victoriilor lui Băsescu în 2009 şi la ultimul referendum. Viitorul preşedinte ar trebui să fie, potrivit speranţelor mele cele mai ambiţioase, profund altfel decît un Traian Băsescu care a schimonosit prima poziţie în stat prin cinice pociri de înfăţişare constituţională. E posibil să-mi fi prea sărit inima din loc după sarabanda de năzbîtii ale actualului preşedinte, care a transformat tribuna Cotroceniului într-un soi de tejghea unde şi-a traficat interesele personale. Aştept, tocmai de aceea şi înainte de toate, de la al patrulea preşedinte al României postcomuniste să se manifeste riguros constituţional, sub lege şi nu deasupra ei. Perspectiva scurtă a României este blurată de şubreda premisă a retragerii paşnice a lui Traian Băsescu din rangurile mai mult sau mai puţin/deloc legitime cîştigate în timp. Mă tem că sîntem destul de departe de epoca postbelică a preşedinţiei lui Băsescu: vor continua războaiele acestuia cu ţara, cu norodul, cu planeta albastră, cu propriul „eu“ exploziv şi atît de predispus la delir. Mă încumet, totuşi, măcar să […]