De cîte ori merge ulciorul la fîntînă?

Primele semne că se va ajunge aici au apărut imediat după instalarea guvernului Orbán, în urma cîştigării alegerilor parlamentare din 2010, cu o majoritate de 2/3. Încet, dar sigur, au început demontarea pilonilor de bază ai statului de drept, modificarea radicală a Constituției, a Legii Electorale (evident, în propriul avantaj, făcînd aproape imposibilă acţiunea partidelor de opoziţie), prevalenţa principiului autocraţiei, concretizarea unor construcţii megalomanice, reabilitarea dictaturii horthyste, legalizarea mafiotizării sistemului, naţionalizarea pe scară largă a tot şi a toate, învrăjbirea straturilor sociale, criminalizarea opoziţiei, persecutarea organizaţiilor societăţii civile, acapararea mass-mediei, consolidarea grupurilor de oligarhi apropiaţi premierului. Concomitent, s-a demarat lupta dusă împotriva UE, Orbán comparînd sus şi tare, în faţa sus­ţinătorilor, politica Bruxellesului cu cea a Moscovei. Am exemplificat acest „proces de putinizare“ şi caracterul tot mai conturat al unei dictaturi fascistoido-democratice dintr-o ţară central-europeană, membră a UE, prin publicarea în paginile revistei Observator cultural a peste 20 de texte de publicistică (personală, dar şi traduceri), cu scopul declarat de a atrage atenţia asupra realului pericol privind „efectul dominoului“ care ameninţă şi celelalte ţări din zonă. Declanşarea furtunii a fost inevitabilă La alegerile parlamentare din 2014 s-a prezentat într-o proporţie jalnic de mică o populaţie apatică, manipulată, înfricoşată, sărăcită (conform […]