SFada cu literatura. Supereroul român de azi

Supereroul de azi este o invenţie americană, ca apa caldă şi chifteaua. Pentru români, asta e o axiomă cu demonstraţie, adică nici nu mai trebuie spus că dacă America n-ar fi fost ce este, din 1989 şi până acum, apa caldă ar fi continuat să nu curgă în ţevile tuturor cartierelor de blocuri gri de pe-aici. De asemenea, mititeii n-ar fi ajuns să sfârîie pe grătarele dintre respectivele blocuri, la ceas de sărbătoare, cum ar fi încheierea campaniei electorale prin chiar exercitarea votului. Supereroul român, deci, trebuie să fie un produs de import, un rezultat al aculturaţiei. O simplă trecere în revistă a supereroilor (de)scrişi de autori români de literatură sau bandă desenată (dacă acceptaţi ipoteza de start a articolului, trebuie să acceptaţi şi reuniunea Lit-BD pe subiect), ne arată că lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Supereroul american deţine fie capacităţi sau puteri ieşite din comun, fie o situaţie privilegiată din punct de vedere material şi social, fie o combinaţie a acestora, astfel încât să se poată dedica scopului său fundamental, şi anume, supremaţia în luptă. Atenţie! Numesc supremaţia în luptă scopul fundamental al supereroului american fiindcă el/ea/ei se împart în două mari familii, supereroii buni şi supereroii […]