Între papion şi şlap
O nouă scrisoare către Paul Cernat
- 05-11-2014
- Nr. 747
-
Alexandru MATEI
- Politic
- 11 Comentarii
S-a terminat primul tur. Două observaţii: scorul slab al candidaţilor de la locul trei în jos, indiferent de tipul de campanie: Macovei, Udrea, Tăriceanu sensibil egali, deşi Udrea a avut mulţi bani pentru campanie, Macovei un mesaj ritos, Tăriceanu parte din platoul Antenei 3. Oamenii au votat acum nu atît cu persoane, cît cu Puteri (sau cu structuri). Asta poate fi un lucru bun pentru mai departe. În al doilea rînd, răzbunarea lui Ponta pe Băsescu à propo de alegerile organizate în afara României în 2009 este evidentă (recunoscută aproape de Ponta la Antena 3). Mihai Gâdea deloc indignat, era normal, nu? Cravată albastră, Paul, şi mîini curate. Gata. Continui scrisoarea. Dragă Paul, Ştiu că voi fi acuzat mereu că nu am o opinie politică clară. Cititorul vrea să citească un pentru sau un contra limpezi, la care să adere sau pe care să le înjure. Pe de altă parte, locurile care găzduiesc texte se vor şi ele angajate. Angajamentele sînt de trei feluri. Opiniile pro şi opiniile contra nu au nevoie de nume consacrate. Există şi categoria acestora din urmă. Ele pot publica, în numele prestigiului deja dobîndit, şi texte-eschivă. Mi se pare că am avut experienţa acestor […]
Inteleg situatia, o sa incercam sa o remediem. Despre elitism e de vorbit, desigur. Dar va intreb, ce inseamna sa nu fii elitist in discurs? Sa vorbesti ca Ponta si Iohannis la dezbaterea de ieri? Atunci, nu. Exista o doza de vanitate in scrisorile deschise, convin. Pe de alta parte, in marea asta de oameni care stiu totul dinainte, mi se pare ca e important sa putem purta un dialog, unul in care nu ne vom sfasia. Si cu care este imposibil sa avem succes, dovada reactiile dvs.
cit de mult ati visat sa ajungeti sa va trimiteti scrisori deschise? Cit de tari puteti sa fiti? Pe cind memoriile si operele complete? Chiar nu vedeti ca alergati pe aratura cu pendulele boierilor mintii sub brat?
Cînd RĂUL este aici peste TOT,
Nu te poţi în niciun chip dezbăra de cel puţin cîteva idei Fixe.
Degeaba tot înghiţi aspirine, gavîndu-ţi mintea cu idei frumoase şi cuvinte alese,
Împărtăşind-împrăştiindu-le paleativistic,
cangrena continuă şi membrele cad putrezite pe drumul durerilor noastre,
imediat devorate de maidanezii flămînzi şi corbii cei negri.
Chestia ASTA, o ştie [mai] toată lume, fiind azi, de o banalitatea Fascinantă.
RĂUL straşnic fixat nu poate fi debulonat atîta vreme cît Ideea Fixă nu-şi va căpăta
Formularea concretă, coloana verticală cea dreaptă,
Conştientizarea Reală, Asumarea, Curajul şi Împlinirea,
Liniştea.
Este straniu că încă pînă şi astăzi, la aproape sfîrşitul lui 2014,
mai Nimeni nu se gîndeşte şi nu [se] face Nimic
pentru a căuta, a analiza şi a [se] încerca eradicarea cauzelor-rădăcinilor RĂULUI,
aşteptîndu-se parcă o minune, ca povestea cu BOLUL !
Degeaba stăm mîndri, elitişti, superiori, calmi răstălmăcind nuanţe şi iar nuanţe,
inutile ar fi, SUNT, detaşările, reconstrucţiile interioare şi formele deosebite ale culturii geniale,
DACĂ împrejurul „nostru” de-aici, prăpădul, mai ales cel nevăzut AISBERG-TITANIC,
îşi continuă procrearea-reacţiile devorările OPERA !
Legăturile acestui Sistem (comunist, post-comunism) se continuă şi se imbrică diabolic
de 70 de ani, absolut Fabulos, cu Unii de pe-aici care după ce au aşteptat uitîndu-se la CER,
să vină americanii, azi cred că venirea „grecilor antici” şi a „latinilor imperiali” va reuşi să dreagă „busuiocul” demult putrezit-otrăvit-toxic. Frumoase iluzii, cuvinte aparte, vise strălucitoare,
dar infernal des lugubre!
Astfel complicităţile ar putea fi, vezi Doamne, scuzabile !
Fără TĂMĂDUIREA cea CRUD Potrivită, vom putea prea bine printre „cadavre” scrie cărţi, traduce,
şi nuanţa esenţele ocolite, astfel ascunse şi pitite, în noi fenomene „Piteşti”, de nebănuit imaculate
şi abscons fascinante.
Cultura a fost întotdeauna, în Lagăr, la Canal, Pivniţă, Închisoare, Puşcărie, panaceul MISTIC al ridicării la Ceruri. Dar doar atît !
Cîţiva oameni au devenit Sfinţi, cîteva cărţi merită citite, iar RESTUL curge la Vale
precum Timpul în Cosmosul SENSURI !
Cînd n-ai o Idee Fixă SALVATOARE, şi încă eşti Liber,
Acoperă-te de frumoase nuanţe, răstălmăciri cu tîlc, gînduri bune, cărţi de bistrou, dialog de tarabă,
şi-n Tăcere de Tăceri înţelepte.
Să nu ne fie Teamă de Temă !
Ma bucur ca cineva de centru-stanga evalueaza pe Ponta ca inacceptabil nu numai la presedintie, dar nici ca om politic !
Intr-adevar, este sub nivelul musculitei de otet …
E trist sa vezi cum doua din cele mai frumoase, fierbinti si cinstite minti ale (inca) tinerei generatii de intelectuali se autotortureaza, se incetoseaza, desi inca nesfâsiindu-se reciproc!
In locul dialogului, prin scris si in public, poate ca ar fi fost mai bine sa va intâlniti la o cafea (asa cum m-a invitat cândva, cordial, si pe mine d. Ovidiu Simonca, dar am facut, vai, greseala sa nu dau curs invitatiei, urmarea nelasându-se asteptata: am fost cenzurat pe sit, ceea ce foarte probabil o va face si acum – dar asta o va sti doar dânsul, nu-i asa?!).
Intorcându-ne la oile noastre, situatia mi se pare destul de clara: Ponta (desi cu cas la gura ca om politic) apartine deja (de fapt, inca de la inceput) trecutului cangrenat al istoriei noastre: inainte de toate, ca discipol, invatacel, demn urmas al lui Ion Iliescu, tovarasul Iliescu, pe care, in mod miraculos, l-a ocolit pâna astazi justitia (cu toata independenta-i!) si care, foarte probabil, va duce cu el in groapa, odata cu zâmbetu-i de „madona”, si indoita povara a crimelor din Decembrie si a capitalismului-securistic care i-a urmat. Chiar daca, la limita, sa presupunem ca Iliescu personal nu ar fi ucis nici macar o musca, si nici dat ordinul sa se ucida, vina lui fiind exclusiv, a celui care, din tremuratoru-i turn de fildes al noii puteri, a cedat, (orbit, imbatat, drogat de propria-i putere, visul lui de-o viata de a-i lua locul lui Ceusescu!); a cedat, deci, lasând mâna libera zavistiei taberelor din Armata si Securitate, care au declansat astfel filmul (filmat) al marii farse macabre, diversiune, incoronata de faimosul proces, ce urma sa „legitimeze” imaginea unei „revolutii”; rezultatul palpabil fiind masacrarea a doua mii de vieti in una din „cele mai mari minciuni ale secolului” (dixit Michel Castex). Pentru ca mai apoi sa le dea, acelor(l)asi „eroi” mâna libera pentru a se infrupta din bogatiile tarii, devenind, tot ei fostii, si primii capitalisti aratându-ne noua „calea”!
In al doilea rând, Ponta, dupa cum se stie, e o caricatura de om politic, etic si intelectual cântarind mai putin decât o musculita de otet (scuze musculitei pentru comparatie).
Asa ca sunt cu totul pe aceeasi lungime de unda cu d. Caius Dobrescu (tocmai i-am recitit, cu mare pofta, puternicul roman „Balamuc sau Pionierii spatiului”) si cu d-na Carmen Musat, crezând, si eu, ca trebuie sa i se dea (si sa ne dam astfel) o sansa domnului Johannis. In ce ma priveste, nu sunt un om de dreapta, mai degraba de centru-stânga, dar, in circumstanta data, asta mi se pare o alegere pragmatic buna, infinit preferabila unui Ponta ori abtinerii (adica „dreptului”de a-i lasa pe altii sa decida in numele si penru binele tau), de fapt, un alt nume al prostiei).
Vom reusi sa avem un nou pact social cu Johannis, la limita, iesind in strada… cu Ponta nu se poate face nimic, educarea iliesciana, necesita o reeducare drastica!
„discursul care are succes nu este cel care invită la reflecţie, ci cel care afectează”
Sa intelegem ca de aceea nu are autorul succesul dupa care suspina? Mimarea discursului elistist pe alta sina nu poate produce decit ilaritate. Cu atit mai mult cit e pus, logic vorbind, intr-o premisa gresita. Textul lui G. Liiceanu e cit se poate de afectiv.
Semanati cu Plesu si Liiceanu cindva, in anii 2000, ciocanind timid in ecranul unei televiziuni mici. Daca asta v-ati propus, felicitari.
Mai vechii şi mai noii intelectuali,
Cei vechi formaţi încă la ultimele vestigii ale şcolilor clasice ale unei culturi plină de valori veritabile,
Cei noi, la şcolile comunismului năucitor întru desfiinţare şi descreierare ‚
( şi unii şi alţii, Bi-Zar, privind des doldora la televizor televiziunea română şi uitîndu-se,
uitînd complet de context, istorie, valori şi esenţe, !!! unii chiar la Antena 3 !!!)
comentînd din înaltul forumului elitist, complet alături de problemele reale ale momentului,
pe lîngă realitatea concretă, eludînd fulminant Rădăcinile Răului, care se perpetuează „à merveille” & „a giorno”, ca un tăvălug moale, mocirlos, acaparator şi subtil pervers pervertind orice tendinţă de
a spune pe şleau, Adevărului pe nume, împiedicînd-denaturînd Astfel orice şansă întru ALTFEL.
Anti băsismul de fond „detestînd profund individul”, e natural, e permis, firesc, de necondamnat.
Anti comunismul comunismului ideologic şi cel practicat „à la lettre” cu abnegaţie nimicitoare, e condamnabil şi pus furibund la index, ca-n vremurile nu demult uitate.
„Interesantă” nuanţare !??!
Dictatura totalitară a „pledoariei pentru nuanţe” eludînd astefl Esenţa Fundamentală a FOND-ului, este cel puţin păgubos-găunoasă şi de o naivitate planificat „demistificatoare mistificantă”.
Se tot vorbeşte, evident diversionist, făcîndu-se apocaliptic continuu şi elitist, teoria „răului cel mai mic”, în detrimentul unei realităţi concrete VOIT UITATĂ şi a ideii Esenţiale de bătătorit-înstăpînit-împămîntenit post-modernistă VOALARE a RĂULUI cel MARE,
punîndu-se mereu sub preş, covor, parchet, scaun şi alte avantaje concludente, Sursa, Matricea şi Moştenirea acestui Rău URIAŞ, diabolic, totalitar şi absolut, care s-a transformat la chip, continîndu-şi nestingherit existenţa, procrearea şi procreaţiile, „Opera”!
Ceea ce nu se spune Aici deloc, Este : care ar fi (fost),
care este ALTERNATIVA, SOLUŢIA unui anti-„băsism” de fond ??? Tăcere, mucles, ciocu’ mic !
E facil, să fii ANTI dar să nu fii PRO, oferind Alternativa Vitală,
propunînd şi Omul, Oamenii, Soluţiile, Metodele, Măsurile şi Acţiunile, Esenţial Urgent necesare, revenirii la Normal.
De-aceea, anti „băsismul” visceral de acest gen, trunchiat, ştirb şi orb, fără nici cea mai mititică alternativă, este tot ce poate fi mai înfiorător malefic într-un stil mult bine cunoscut, printre altele,
ale unei Antena 3 atît de „prizată” DROG, absolut proprie unei mari majorităţi a Noiilor intelectuali
post-moderni, post-ex comunism securistoid, creaţii sigure unei continuităţi fireşti descălecătoare de diverse , diferite şi divertismente intelectuale, nuanţe nuanţate nuanţatorik profund de fond.
De-aceea, şi nu numai, îndoielile „bizantinoide” ale Noilor intelectuali de azi,
sună tare teribil de înfiorător şi obscultscen „maladroit”,
evident subtil obsedant şi „empatic”, groaznic de naşpa, pleosc, ZBÂRCA !
Draga Alex, nu „trebuie” nimic. Pot sa-ti spun de ce aleg eu o optiune in defavoarea alteia, ce e pentru mine, din punctul meu de vedere, raul cel mai mic, ce consider eu preferabil etc. „Trebuie” tine de o viziune absoluta, nu crezi? Pentru dl. Plesu, de ex., „trebuie” sa fii anti-Ponta, ca sa nu fii excomunicat din asa-zisa lume buna…
Pledoaria ta pentru nuante mi se pare demna de salutat si de sustinut. Trebuie sa spun totusi, apropo de referendum, ca votul meu din vara lui 2012 n-a fost motivat doar psihologic sau stilistic, ci a implicat refuzul ideologic al unui regim si al „formatului” sau mental. Intimplator, Basescu are „meritul” de a fi evidentiat, prin comportamentul sau politic, lucruri pe care, inainte, refuzam sa le vad. Ii sint recunoscator pt. asta. Il detest profund pe individ, dar nu pot sa-i neg calitatile de om politic redutabil. Mi-e imposibil sa le intrevad la potentialul sau mostenitor de dreapta, la care conteaza doar endorser-ii.
Antibasismul meu nu a unul doar unul psihologic, de forma sau de nuanta, corectabil, eventual prin aparitia unui „lider de dreapta” cu fata umana, ci unul de fond.
In fine, o sa-ti raspund pe larg in numarul urmator. Poate iese pina la urma de-o carte 🙂
PS: vad ca urmaresti Antena 3. Ma pregateam sa spun lucruri similare despre Realitatea, fara sa iau in calcul audientele…
UN A-interesant total interesat !
Domnule Alexandru Matei,
Urmărind raţionamentul dumneavoastră, din preambul,
Se pune esenţial, o întrebare, şi nu numai :
DAR Iohannis ce-a avut mai mult în comparaţie cu ceilalţi, 3,4,5 ?
Klaus Iohannis ce Putere (structură) reprezintă ? De cînd ? Structură ?
„Textul-eschivă” schijă în inima Adevărului
sau cel puţin a Esenţei fentate din „şoldul” doctrinei amalgamului dulce şi blîndă otravă.
Barthes GREŞEA esenţial, LIMBA nu-i fascistă DELOC,
căci dacă ar fi fost aşa, LIMBA a fost înainte de toate Comunistă,
ceea ce se pare, Barthes, face pe surdul, dar mai ales pe orbul, RĂU de TOT,
iar dumneavoastră, şi mai rău !
În viaţă, ca şi în pictură, există ALB şi NEGRU !
A nu le separa, deosebi, înainte de toate, duce la Moarte, mai ales în cazul „cazului românesc”
al aproapelui întreg ultim Secol, mai ales a ultimilor 75 de ani
( dar nu-i aşa, că asta nu vă spune Nimic ?) !
Aveţi cu adevărat, talentul sin-uciderii SENSULUI în PRUNCIE în FAŞĂ, din Faşă !
Demonstraţi aici : „într-o societate mai degrabă lipsită de „conştiinţă socială“, lipsită de cultura şi de plăcerea argumentului ………………..lipsită acut de exerciţiul teoriei, discursul care are succes nu este cel care invită la reflecţie, ci cel care afectează.” într-adevăr o subtilă nerespectare a Adevărului Esenţial, eludînd atît de evident încît patogenic,
Sursa !
Izvorul !
Cauza !
Lumina !
acestei Stări de Spirit a societăţii româneşti ! A RĂULUI !
Atitudinea dumneavostră, domnule Alexandru Matei,
este astfel dovedită TOTAL, lipsită de orice „opinie şi gust”.
A-moral, a-gnostic, a-teu, „înger”, „nevinovat”, „inocent”, acorect, a-lb, a-negru,
comunicaţi surprinzător şi dezinvolt bucuria autentică de a fi mereu „OUT”( pronunţat „aut” !)
TALPA ŢĂRII vă lipseşte cu DESĂVÎRŞIRE !
Căci despre Coloana Vertebrală, Suflu, Spirit şi Stern,
în acest context, în care aţi rămas atît de „sus”, la şlapi de plastic, fluturi şi zurgălăi,
nu mai are niciun sens a vă reaminti, importanţa acestor altor Valori Esenţiale !
blushing
Minunat text!
Felicitari, dle Alexandru Matei!