LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Ruşii. De la Cehov la Putin

„Cineva spunea odată că devoţiunea faţă de trecut este una dintre formele dezastruoase de iubire neîmpărtăşită.“ Ignatieff   Mărturisesc că m-am dus rapid la volumul Un roman cu un contrabas şi alte povestiri(traducere din limba rusă de Otilia Cazimir, Nicolae Gumă şi Xenia Stroe, note de Sorina Bălănescu, Editura Corint, 2014) abia după ce am citit cu emoţie şi admiraţie articolul lui Radu Cosaşu dedicat lui A.P. Cehov. Prozatorul român a scris un elogiu plin de căldură unui confrate în ale povestirii. Ceea ce este de admirat. Mai ales că, recent, chiar într-un număr din Observator cultural, un scriitor contemporan cu ştaif internaţional se izmenea că s-a săturat de „oamenii de prisos“ şi de temele banale – id est lumea măruntă şi insignifiantă din care se compune în mare măsură omenirea şi preocupările ei cotidiene, evident, nespectaculoase – şi că astfel de teme nu-l mai atrag. Este dreptul lui să-şi aleagă temele şi personajele. Şi cu toate că au trecut o sută de ani de la moartea lui Cehov, cu toate temele şi personajele lui „insignifiante“, tot ceea ce a scris acest medic – care şi-a practicat meseria cu abnegaţie şi a ajuns şi unul dintre cei mai mari dramaturgi […]