De ce nu e bine ca PSD să controleze şi preşedinţia, şi legislativul, şi executivul?

Democraţia este un sistem politic extrem de fragil, ale cărui acorduri fine sînt la fel de importante ca şi principiile solide care trebuie să stea la baza funcţionării sale. Dincolo de libertatea de exprimare, de libertatea de gîndire şi de toate libertăţile individuale de care beneficiem, pentru ca o democraţie să fie funcţională, în corpul ei trebuie inserate o serie de mecanisme interne de control, în absenţa cărora democraţia, aşa cum o ştim, devine orice altceva, numai democratică nu. Dorinţa de putere a aleşilor rămîne, poate, cea mai mare problemă a democraţiei. Pentru acest defect fundamental au fost căutate soluţii încă din zorii sistemelor democratice, aşa cum vedem în practica politică a polisului atenian. Problema cu sistemele în care toţi cetăţenii au un cuvînt de spus, prin delegarea puterii în mîna unui grup restrîns de reprezentanţi, rămîne controlul asupra puterii acestora. Atît grecii, cît mai ales romanii republicani au înţeles foarte bine această dificultate. În oraşul care a dat naştere democraţiei, Atena, rezolvarea problemelor curente (probouleuma) trebuia făcută prin acordul mutual al Adunării cetăţenilor şi al Consiliului. Nici Consiliul, mai ales în cazul unor decizii majore, nu putea trece hotărîri fără a solicita votul cetăţenesc, exprimat prin ridicarea mîinilor. Deciziile […]