Doru POP

Pentru mine, un scriitor bun este un scriitor care mă enervează cît de bine scrie. Adică, atunci cînd citesc, mă apucă ciuda din două direcții. Pe de-o parte, îmi vine să mă iau cu mîinile de cap, că omul scrie taman cărțile pe care aș fi vrut chiar eu să le scriu. Sau, pe de altă parte, mă apucă stresul că a scris exact ceea …

Pentru orice dezbatere de idei avem nevoie de clarificări sau, după cum spunea François-Marie Arouet, cunoscut mai degrabă ca Voltaire, dacă vrem să discutăm într-o manieră raţională, trebuie să lămurim termenii pe care îi folosim. Atunci cînd operăm cu definiţii improprii, cînd folosim noţiuni confuze sau susţinem o opinie cu argumente întemeiate pe cuvinte distorsionate, ne poziţionăm mai degrabă într-un context propagandistic decît într-un dialog …

Péter DEMÉNY: Nu crezi că puterea în democraţie are forme mai perverse decît într-o dictatură? Doru POP: Puterea e perversă în orice sistem. Dar democraţia însăşi e forma cea mai perversă de organizare socială. Dictaturile au un fel de stupizenie greoaie, sînt uşor de anticipat în mişcări şi destul de previzibile. Demo­craţia este şi imprevizibilă, şi prefăcută. Pentru că democraţia disimulează în multe feluri. Mai întîi …

Norman Manea a avut în România, din păcate pentru cultura noastră, o receptare monofaţetată. Fie a fost discutat doar ca un scriitor al emigraţiei, fie a fost adulat exclusiv ca „omul care poate aduce Nobelul“, ori a fost etichetat drept eseistul care a îndrăznit să problematizeze „marele tabu“ autohton, acela al legionarismului generaţiei anilor ’30. Manea, însă, nu este doar un prozator complex. El trebuie înţeles …

Doru POP: Aş vrea să-ţi propun să vorbim despre ce înseamnă pentru fiecare dintre noi vagabondajul şi, mai ales, să-ţi arunc înainte ideea de vagabond intelectual. Uite, eu ani de zile am făcut naveta între Statele Unite şi România, cred că am zburat în perioada aceea zeci de mii de kilometri, alegînd zboruri ieftine, cu trei-patru escale prin tot felul de aeroporturi exotice, petrecînd ore …

Despre iertare

O meditaţie pentru Radu Cosaşu

Văzînd tribulaţiile „cazului Vişinescu“, mi se pare mereu şocant să constat cum mulţi semeni ai noştri se bucură de chinurile acestui chinuitor. Dincolo de vinovăţia sau de nevinovăţia unui călău, atitudinea concetăţenilor faţă de acest personaj trist, o relicvă deplorabilă a unei istorii infirme, devine revelatorie pentru mentalul nostru colectiv. Un bătrîn, el însuşi crispat şi vituperant, este tîrît în tribunale pentru a „plăti“ pentru …

Pălăvrăgeala vagabonzilor (III)

Dialog între DEMÉNY Péter şi Doru POP

Doru POP: Dragă Péter, ai fost destul de apropiat de Ion Ianoşi, ai scris şi un text în care îi luai apărarea atunci cînd a fost atacat pentru extraordinarele memorii intitulate Internaţionala mea. Cred că ar fi util să ne lămurim măcar noi doi cu privire la rolul mentoratului în dezvoltarea personală şi profesională, în formarea noastră, în cele din urmă. Sîntem, adeseori, ceea ce …

Separarea Bisericii de Stat nu există în Constituţia României. Acest principiu nu este un moft al ateilor, este un angajament al Statului român modern. El reprezintă garanţia că nu vom asista vreodată la instaurarea unui totalitarism de factură religioasă în ţara noastră. Mai ales că, zilele acestea, asistăm oripilaţi la efectele malefice ale intervenţiei religiei în viaţa cetăţenilor din Orientul Apropiat. Trebuie să observăm cu …

Pălăvrăgeala vagabonzilor

Dialog între DEMÉNY Péter şi Doru POP

DEMÉNY Péter: Dragă Dorule, iată-ne în Anul Nou şi tocmai ai lansat pe Facebook o provocare în care discuţi prima frază a unor romane celebre. M-a împins dracul la o reprovocare: am copiat prima frază a romanului Ábel de Áron Tamási, roman legendar al literaturii maghiare din România, care a cîştigat un loc de cinste şi în jocul „A nagy könyv“, organizat acum cîţiva ani …

Văzînd lunga listă de angajaţi ai Servi­ciilor Secrete doldora de titluri academice, mă întreb ce să facă sereiştii cu doctoratele, cum se întreba Gheorghiu-Dej cînd a aflat că o grupare de sionişti a dat o spargere la Banca Naţională. Ce să facă generalii, avocaţii sau parlamentarii cu doctoratele? Şi cum au ajuns să îşi dorească doctorate toţi pseudointelectualii rasaţi din ţara aceasta minunată, care are …

Garabet Ibrăileanu scria, în urmă cu mai bine de un secol, un studiu care rămîne în continuare extraordinar de actual pentru diagnosticarea spiritului critic la români. Ibrăileanu concluziona cu tristeţe că românii au cunoscut spiritul critic numai ca o influenţă occidentală tîrzie, lansînd o întrebare care este astăzi mai acută ca niciodată: oare vom rămîne un popor oriental, lipsit de raţiune şi predispus spre obedienţă …

În Statele Unite, cele două mari partide se pregătesc pentru alegerile din 2016. În campania de nominalizare din Partidul Republican conduc doi manageri ai unor afaceri de miliarde de dolari şi, cel mai probabil, unul dintre ei va intra în cursa finală pentru funcţia supremă în stat. Întrebarea este: poate o ţară să fie condusă ca o afacere privată? Sînt managerii privaţi calificaţi automat pentru …

Universitarul sibian Radu Vancu, într-un articol din revista Timpul (august 2015), a contestat logica argumentului meu din textul despre „arhipelagul penal al capitalismului“ (Observator cultural, nr. 782, 24 iulie 2015). Fiind acuzat de „gîndire de stînga“, nu pot decît să accept această etichetă incompletă şi nedreaptă ideologic, dar şi Radu Vancu ar trebui să recunoască public că îşi asumă o „gîndire de dreapta“. Cuprins de …

Dincolo de ruşinea sau mîndria de a fi români

Daniel DAVID - Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală

Noi, românii, avem o lungă tradiţie a descrierii paradoxale de sine. Pe de o parte, ne place să ne lăudăm singuri – avem, cum ar veni, „mîndria de a fi români“. Ca argument primordial, facem adesea referire la una dintre primele menţionări despre calităţile poporului care locuia pe teritoriul actualei Românii. În cărţile de istorie pentru copii (sau în cele cu caracter naţionalist), sîntem învăţaţi …

Dostoievski constata, în urmă cu mai bine de un secol, că nivelul de civilizaţie al unei societăţi poate fi evaluat după sistemul său penitenciar. Consider că semnele cele mai clare ale primitivismului societăţii noastre se văd în modul de funcţionare a justiţiei punitive şi carcerale dîmboviţene. Schimbarea la faţă cu forţa a clasei noastre politice ‒ şi a României, în general – e sortită eşecului. …

Recent, un fost mare critic literar de la noi a repus în discuţie publică ideea antisemitismului lui Marx. Eu lăsasem acest argument pe dinafară dintr-o altă discuţie, din raţiuni strict practice. Iată că dezbaterea de concepte atît de dinamică la noi mă ajunge din urmă. În primul rînd, cred că punerea în discuţie a „proto-anti-semitismul“ lui Marx este cu atît mai necesară în condiţiile în …

Schimbarea la oase şi la carne a României

Un răspuns pentru Norman Manea

Optimist incurabil, Norman Manea credea – într-un număr anterior al Observatorului cultural (nr. 758, din 6 februarie 2015) – că o nouă schimbare la faţă a României mai e posibilă. Admirabilă certitudine, după cîte a avut de pătimit acest scriitor recunoscut internaţional din partea unui popor marginal. În primul rînd, mă miră nădejdea inocentă şi chiar naivă a omului de cultură pe care îl admir, …

Menţionîndu-mi numele, domnul Andrei Pleşu a publicat în Dilema veche (nr. 572, 29 ianuarie-4 februarie 2015) mai multe citate disparate şi neconvingătoare despre natura malignă a marxismului, pe care ar fi trebuit să se concentreze criticii volumului O idee care ne suceşte minţile (Editura Humanitas, 2014). Nu pot să răspund la citate decît cu alte citate, de data aceasta contextualizate, dar şi cu o bibliografie …

Cui i-e frică de marxism?

Sau de ce are dreptate Marx, iar Pleşu, Liiceanu şi Patapievici nu!

Pleşu, Liiceanu şi Patapievici fac o promisiune aproape mistică în cel mai recent bestseller al lor (O idee care ne suceşte minţile, Editura Humanitas, 2014). Ei ne promit, nici mai mult, nici mai puţin, că ne pot elibera de „sucirea minţilor“, cauzată de tarele comunismului, şi ne propun o „răsucire“ care să ne aducă pe calea cea dreaptă. Cartea însă nu e decît o formă …

Moartea nedreaptă a ziariştilor de la Charlie Hebdo a scos la suprafaţă mai multe absurdităţi ale lumii în care trăim. Desigur, cel mai absurd este gestul în sine; cînd doi fanatici înarmaţi cu kalaşnikovuri ucid o duzină de umorişti înarmaţi cu creioane, atunci aberaţia devine ininteligibilă. Dar, dincolo de lipsa de fair-play a mijloacelor utilizate, este şocant că acest război al fundamentaliştilor islamişti cu „cruciaţii“ …

Pagina următoare »
object(WP_Term)#13237 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }