Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ponta, viitorul preşedinte-jucător
- 12-11-2014
- Nr. 748
-
Mihnea MOROIANU
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 3 Comentarii
Una din trăsăturile cele mai problematice ale sistemului nostru constituţional (răspunzînd gustului politicienilor autohtoni pentru ambiguitate şi penumbră) este, după cum se ştie, decalajul extrem dintre legitimitatea conferită preşedintelui de alegerea prin vot universal şi puterile efective atribuite acestuia de textul Constituţiei: în vreme ce preşedintele „exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate“, (art. 80), guvernul, condus de primul-ministru, „asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice“ ( art. 102). Şi într-adevăr, aşa cum experienţele guvernărilor Tăriceanu şi Ponta au demonstrat-o cu claritate, în cazul unui conflict între preşedinte şi un premier sprijinit de o majoritate parlamentară clară, preşedintele este practic redus la rolul de opozant neputincios al Palatului Victoria, umilit prin practica suspendărilor arbitrare, iar în noile condiţii ale pragului de 30% al participării la referendum, ameninţat de demitere la orice fluctuaţie a popularităţii sale. Există însă şi o situaţie în care preşedintele, asumîndu-şi deschis rolul de „jucător“, poate concentra toată puterea în mîinile sale: cea a unui premier slab, lipsit de autoritate proprie, pus în umbră de preşedintele provenit din partidul aflat la guvernare şi dominînd de la distanţă evoluţia acestui partid din care s-a […]
După mine, ea este una singură, dar extrem de importantâ:
Toţi “strategii” care încercau să profite de presupusa venalitate şi prostie a ‘maselor’, pentru a le manipula în sensul dorit de ei, şi toţi “analiştii” care îşi defulau neputinţa şi complexele structurale de superioritate clamând înapoierea şi îndobitocirea ‘poporului’ neascultător de sfaturile lor ‒ toate aceste personaje anacronice şi autosuficiente s-au dovedit incomparabil mai retrograde şi mai îndobitocite decât poporul pe care-l dispreţuiau.
Iar pentru moment, din motive de asimilarea diferită a succesului şi a eşecului, lecţia aceasta pare să fi fost, paradoxal, înţeleasă mult mai bine la stânga decât la dreapta…
* Sa ne cultivam mai departe propriile obsesii si fobii obsesive.
* Sa tragem semnale de alarma fara nicio finalitate practica.
* Sa ne bucuram de cresterea bugetului apararii cu niste sume alocate ca scop in sine, nu se stie pentru ce, luate de la educatie si sanatate.
* Sa ne bucuram de sunetele de goarna ale noului razboi rece, si de noul rol de satelit care ni se harazeste de catre strategii de peste mari si tari.
* Sa ne infratim cu nationalistii ucraineni, care se ingrijesc de pastrarea identitatii romanilor din Bucovina de nord, din Hertza si din sudul Basarabiei.
…..va fi puternic agravata de agresivitatea crescanda a Rusiei putiniste. In cateva zile e pozibil sa asistam la un asalt decisiv si fatzis in estul Ucrainei. Sevcenko din Transnistria e gata sa urmeze exemplul Donetzkului. Iar rusul de rand pare si el intors in trecutul „marelui” urs(s). Rubla a pierdut peste 25% din valoare saptamana trecuta si vedeam la un post TV rusesc (24 tchasa cred) cum un „expert” spunea ca e vorba de o cotatie politica nu economica iar cativa liudi kak liudi pe strada mandri ca sunt rusi precum pedeseristii mandri ca e romani – erau convinsi ca e inca un complot al vestului si ca vor rezista si la acesta precum in fatza sleahticilor la 1600, a lui Napoleon si a lui Hitler, fireste. Necrutator diagnosticul pus Rusiei putiniste acum cateva zile de creatorul lui Fandorin, Boris Akunin, gruzinul care isi are toata existenta legata de Moscova: Rusia de azi e o arestocratie, cine misca in front, pohod na sibir, chiar daca inchisorile sunt mai civilizate decat Liubianka si Butyrki. Aici e marele pericol pentru o Romanie putand deveni sendvis intre Rusia putinista si Ungaria orbanista.