Cîteva date sumare despre parametrii la care funcționează actualul sistem românesc de educație: * În timpul ultimei campanii electorale, s-a menționat la un moment dat faptul că 42% dintre absolvenții gimnaziului românesc sînt analfabeți funcționali, adică sînt incapabili să înțeleagă și să aplice ceea ce au învățat. * Cu ocazia deschiderii, în septembrie 2016, a noului an școlar, a fost menționată și rata de circa 50% …
Pe 26 aprilie 1946, se stingea din viaţă la Innsbruck, în Austria, unul dintre reprezentanţii marcanţi ai gîndirii neacademice a epocii interbelice – şi ai exilului interior din timpul celui de-al Treilea Reich – filozoful Hermann Keyserling. În contrast cu celebritatea universală de care s-a bucurat în timpul vieţii, el pare cunoscut, în Europa actuală, mai mult pentru latura pitorească a personalităţii sale decît pentru …
„How near the truth, yet how far we seek. Like one in water crying, «I thirst!» Like the son of a rich man wand’ring poor on this earth We endlessly circle the six worlds.“ Hakuin’s – Song in praise of Zazen S-ar zice că tema crizei din educaţie este una dintre cele mai frecvent întîlnite în publicistica noastră. Ceea ce frapează, însă, în abordarea ei (chiar şi în raport cu problema aparent …
La 100 de ani de la prematura lui dispariţie, Skriabin continuă să se bucure de o reputaţie ambiguă şi de un statut neclar printre marile figuri creatoare ale muzicii secolului al XX-lea. Pe lîngă faima de mistagog şi dezechilibrat psihic care, în paralel cu cea de genialitate ca interpret şi compozitor, l-a urmărit încă din timpul vieţii, lucrările lui pianistice şi orchestrale prezintă dificultăţi tehnice …
Una din trăsăturile cele mai problematice ale sistemului nostru constituţional (răspunzînd gustului politicienilor autohtoni pentru ambiguitate şi penumbră) este, după cum se ştie, decalajul extrem dintre legitimitatea conferită preşedintelui de alegerea prin vot universal şi puterile efective atribuite acestuia de textul Constituţiei: în vreme ce preşedintele „exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate“, (art. 80), guvernul, condus de primul-ministru, …
Cred că aşteptările generale merg în direcţia unui preşedinte care să fie un „arbitru“, un „mediator“ care să aplaneze, nu să alimenteze conflictele scenei politice – cu alte cuvinte să joace un rol diametral opus celui jucat de preşedintele aflat la sfîrşit de mandat. Mult mai puţin sau aproape deloc remarcat rămîne faptul că originea acestor conflicte şi disfuncţionalităţi nu poate consta doar în …
Cred că înainte de a fi o „restanţă“ (cum, din motive ţinînd probabil de opţiunea pentru o anumită discreţie, a numit-o Gabriel Andreescu într-un articol din numărul 482/ 740 al acestei reviste) disidenţa – atît cea est-europeană în general, cît şi cea românească în particular – este pentru generaţiile actuale o enigmă. Caracterul ei enigmatic, sau mai simplu spus – greu de înţeles, este o …
Cunoscut astăzi mai ales pentru cele 6 volume ale ediţiei critice a operelor lui Johann Georg Hamann, Josef Nadler (1884-1963) a fost un istoric austriac al literaturii, despre care Hugo von Hofmansthal declara: „Pentru mine, literatura germană trăieşte prin el“. În cele patru volume ale monumentalei Istorii literare a neamurilor şi peisajelor germane (1912-1941), el a încercat să explice motivele pentru care diversele arii geografice …
Primul tip, de departe cel mai răspîndit la noi, este abordarea culturii ca un gen de investiţie imobiliară din partea celui care tinde să şi-o însuşească din exterior, ca pe un bilet de intrare în clubul exclusivist al mandarinilor ei, în aşa-zisa elită intelectuală deţinătoare de notorietate, influenţă şi privilegii. Relaţia cu cultura devine un fel de căsătorie din interes, iar cel care a contractat- …
A vorbi despre Viaceslav Ivanov înseamnă a vorbi despre simbolism, şcoala care a dominat poezia rusă din primul deceniu al secolului al XX/lea, şi a cărei criză generată de neînţelegerile dintre principalii săi exponenţi – Blok, Belîi, Ivanov şi Briusov – a dus începînd cu 1910 la detronarea sa de către mai tinerele ei rivale – acmeismul şi futurismul. Pe lîngă intresul ei …
La trei decenii de la apariţie, Jurnalul de la Păltiniş îşi păstrează intacte aura şi potenţialul de fascinaţie conferite de dubla calitate de Bildungsroman intelectual şi de inegalată evocare a ultimului arheu al culturii române, adevărat simbol al vitalităţii şi continuităţii ei, sfidînd capcanele şi vicisitudinile istoriei – filozoful şi magicianul Constantin Noica. Nu mi-e foarte clar dacă autorul Jurnalului era el însuşi pe deplin …
