SFada cu literatura. Umorul involuntar şi inadecvarea tezelor de doctorat

O dată cu revoluţia internetului şi apariţia cărţilor electronice, datele primare ale cercetării literare se schimbă din nou. Într-o literatură de masă sau într-o nouă literatură populară, formatul electronic înseamnă accesul nerestricţionat de obiectualitatea cărţii de hîrtie, ceea ce ar duce la creşterea numărului de cititori. Da, dar nu pentru cartea în limba română! Luat pe neaşteptate de noul salt tehnologic, cititorul specializat român păstrează idiosincraziile de imediat înainte de salt şi nu face uz de noua tehnologie pentru ştergerea barierelor artificiale între genuri. Cu oarecare timiditate şi cu mari ocoluri, cercetarea literară românească face cunoştinţa noului mediu şi a literaturii şi artei care se bazează pe el. Trebuie semnalat efortul singular al lui Ion Manolescu (din Videologia, apărută în 2003, şi Benzile desenate şi canonul postmodern, 2011, se revelează mai mult de un deceniu de studiu), tot aşa cum trebuie semnalat ciudatul con de tăcere care îi acoperă ideile. În interminabila discuţie despre postmodernismul din literatura română, argumentele tocite încă dinainte de 1990 continuă să fie repetate de o nouă generaţie, şcolită de optzecişti, dar fără geniul lor exploratoriu şi fără vocaţia lor succesorală, iar o cercetare coerentă şi racordată la realitatea tehnologică şi culturală internaţională, precum cea a […]