AVALON. Trecut selectiv

  • Recomandă articolul
De Ziua Naţională, preşedintele Băsescu a rememorat cui datorăm unirea din 1 decembrie 1918: în ordinea sosirii, lui Ion I.C. Brătianu, Regelui Ferdinand, iar apoi unor generali ai Armatei române. Nimic despre Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ştefan Ciceo-Pop, Iosif Jumanca şi alţi atleţi ai ideii. Cu alte cuvinte, iarăşi, unirea s-a făcut de către guvernul de la Bucureşti – întors de curînd de la Iaşi, unde rămăsese la cîrma celei mai mici Românii din istoria Statului nostru… Numai că nu este aşa. Oricît i-ar putea părea de convenabil consilierului care i-a scris preşedintelui discursul, a avut loc şi o adunare de la Alba Iulia. Ea pare să fi fost mai importantă decît voinţa de sus, regală, căci preşedintele american Wilson tocmai statuase pe ce principii se va organiza noua Europă postbelică: voinţa naţiunilor. Era şi este un principiu democratic pe care îl reprezintă mai bine un plebiscit popular benevol decît decizia autoritaristă, bine intenţionată sau nu, a unui cap încoronat. Elita politică actuală a României înţelege însă greu lucrurile astea. Ea se mai amăgeşte cu gîndul că populaţia este un simplu element de manevră; că tot cu capul în pămînt prin anticamerele preaputernicilor UE ori de la Washington trebuie mers, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.