„Un strugure de poamă pe harta Uniunii“
- 05-12-2014
- Nr. 751
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 0 Comentarii
Prima dată cînd trebuia să văd Moldova independentă. Erată, am ajuns la jumătatea spectacolului – un fel de efectul grănicerilor moldo-români asupra teatrului independent. N-a fost bine – mi s-a mai întîmplat să văd spectacole pornind de undeva, de pe traseu (nuuu, n-am scris despre ele…), dar Moldova independentă… nu funcţionează aşa. După cum s-a dovedit la a doua vizionare (la Festivalul Temps d’Images de la Cluj), aceasta e o producţie care-şi prezintă premisele şi-şi instalează dispozitivul de funcţionare în primele scene şi nu revine pe drum asupra lor. Iar premisa e simplă: o istorie „paralelă“, a micilor participanţi la Marea Istorie (declararea independenţei, războiul din Transnistria, „apropierea de UE“ şi privatizările în serie, relaţia cu România şi redobîndirile de cetăţenie etc.) a Republicii Moldova post-1991, ale cărei tribulaţii politice sînt întrupate de eterna reinventare de sine a poetului, scriitorului şi politicianului Ion Hadârcă. În plin entuziasm faţă de rezultatele alegerilor din Republica Moldova, nimic n-ar fi mai potrivit pentru resetarea perspectivei decît o integrală a producţiilor performativ-documentare de la Teatru-Spălătorie – de la Ficţiuni al lui Wojtek Ziemilski (o excursie prin identitatea naţională moldovenească) la American Dream al Nicoletei Esinencu (o perfect inconfortabilă viziune asupra „muncii care emancipează“ şi […]