CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS. Franţa în doliu, libertatea de expresie asasinată
- 08-01-2015
- Nr. 754
-
Dan BURCEA
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 44 Comentarii
Miercuri, 7 ianuarie, la ora 11.20, doi indivizi îmbrăcaţi în negru, cu faţa ascunsă sub cagule, pătrund în clădirea redacţiei săptămînalului satiric Charlie Hebdo din strada Nicolas-Appert, în arondismentul 11 din Paris, înarmaţi cu puşti automate kalaşnikov. Odată ajunşi la etajul doi, unde tocmai se ţine şedinţa de redacţie, deschid cu sînge rece focul, cu dorinţa manifestă de a-i omorî pe toţi cei prezenţi. Cinci minute mai târziu, indivizii ies din clădire, îndreptîndu-se spre maşina lăsată în stradă, strigînd „Alahu Akbar“, „L-am răzbunat pe Mahomed, l-am ucis pe Charlie Hebdo“, continuînd să tragă focuri automate. O imagine luată de la o altă clădire îi arată cum, în timpul acestei retrageri, ei ucid cu sînge rece un poliţist de la o distanţă de mai puţin de un metru. Televiziunile îşi întrerup programul, se aud sirenele poliţiei, ambulanţele ajung cu rapiditate la faţa locului. Informaţiile nu sînt încă sigure, se vorbeşte de o victimă şi de cîţiva răniţi. Nimeni nu e capabil să spună ce s-a întîmplat. Surpriza şi emoţia îi împiedică pe martori mai mult sau mai puţin avizaţi să se exprime. O jumătate de oră mai tîrziu, aflăm că redacţia a fost decimată, cifra avansată este de 12 morţi – […]
Draga domnule,
cred ca ce propuneti dumneavoastra a mai fost si prin aceasta deschidere a usii s-a ajuns la Holocaust!
ca atare un asemenea precedent este marcat simbolic, iar repetarea procedurii aminteste, vrem-nu vrem de o trauma formidabila!
daca credeti ca trebuie sa argumentez afirmatia, va rog sa scrieti si am sa-mi actualizez informatiile si va voi da un raspuns..
Am urmarit argumentele post-factum cu interes.
Unde mi se pare *mie*, oare, pozitzia Europei (Vestului) chiar greshita? Are un *singur punct slab* – e doar parerea mea: acela-n care se spune ca ”noi n-avem dreptul de-a le raspunde ashishderea, pentru ca, daca am face-o, am fi la acelashi nivel (mda, presupus, subliminal, ”jos”) ca ei.”
Uite, eu traiesc intr-o tara din peninsula arabica de 22 de ani. O tara *mica*, circa 1.5 milioane de bashtinashi, care are vreo 3 milioane de straini care *lucreaza*.
Europenii sunt vreo 3%, majoritatea asiatici, vreo 35%
arabi din tzarile de prin jur (as per statistica data *ieri|* prin ziarul local).
Societatea *de aici*, incearca sa se *apere*, dom’le, de influentzele de-aiurea. Prin *legi*de-a dreptul draconice & cam aiurea (treci stop pe roshu, deportare; plimbi cainele, amenda; & mai sunt cateva de din astea).
Ca rezident *pe-aicea*, io-i *chiar intzeleg*: ca, adica, vor sa-shi pastreze (ca-i tot mai greu) traditziile etc.
Ca atare, ca *rezident* pe-aicea, eu *nu pot deloc discuta politicile statului care ma tzine, iata, de 22 de ani aici & care ma trateaza *mai mult decat decent*.
Aceleashi politici trebuie implementate-n Europa. Nu dai cetatzenie *niciodata*: dai, insa, *rezidentza* pe chiar vecie, cata vreme rezidentul nu face nici un pas impotriva tzarii in care rezida.
Tradarea de tzara, trebuie pedepsita prin retragerea cetatzeniei – in Europa, ca aici nu e cazul: cetatzenia *nu se da nimanui* (exceptand cazuri onorifice, care nu conteaza).
Daca, cumva, Europa se simte atacata in ”inima” Ei culturala/de traditzii/de istorie/de ethos etc. de catre noii cetatzeni, sa ishi *schimbe legile*.
Desigur, asta daca anumite calcule *economice*, legate de-mbatranirea populatziei etc. *nu* sunt mai importante decat celelalte, culturale, care tzin de, sa spunem, *identitate*.
E o alegere pe care Europa *trebuie sa o faca*, mai devreme sau mai tarziu. Shi-n tzara-n care traiesc, de-atatzia ani, iata, e aceeashi problema: ciocnirea dintre nevoile economice & cele culturale, de *supravietzuire ca entitate culturala*.
Ce-au ales *ei*, v-am scris-o. Ce-a ales Europa, o shtim.
Ramane ca *oamenii*, majoritatea europeana sa *decida* ce shi cum, fara de-a fi intimidatzi de prostioare precum ”corectitudine politica” etc.
Nu, nu ma ”bagatz’ ”, cumva, pa la anti-semitzi, ca nu sunt, dovada-i ca traiesc *printre semitzi* de 22 de ani.
Ce scriu eu aici e *crucea problemei*, care tzine, europenilor dragi, de-ntrebarea urmatoare: cum vretzi de-a va fi viitorul?
Unuia care-shi declara loailitatea Califatului? Sau, care nu shi-o declara da’ l-ai *prins*, i-ai luat cetatzenia *imediat* & l-ai trimes unde vrea s-ajunga.
Pe scurt: trebuie terminat odata cu acordarea, prea ushor, a *cetatzeniei*. Guvernul Romaniei trebuie neaparat de-a schimba Constitutzia pan mai multe locuri/feluri, unul dintre ele fiind inasprirea conditziilor de acordare a cetatzeniei & relaxarea conditziilor prin care cetatzenia poate fi retrasa.
In rest, io n-am mult de-a adauga, pentru ca m-am mai exprimat pe aici in sensul ca pentru crime * indivizii sunt raspunzatori*, iar *nu* etniile etc. Desigur, cred sincer ca diferentzele de opinii trebuie luate *ca atare*.
Aceshti tembeli islamishti nu-s o iota mai buni decat cretinii care l-au ucis pe Iorga, decat ciracii lui Hitler, au Stalin. Iar cei din Dresda, e doar parerea *mea*, nu-s chiar deloc fascishti, asha cum incearca sa-i vopseasca altzii, care au & ei o agenda. Sunt inshi care shi-au pus problema viitorului, intr-o Europa care-shi vede *diluate* traditziile in asha-zisa ”societate multi-culturala”.
Pentru ca scriu intr-o revista de *cultura* (potrivit numelui ei), chiar asta-i problema *esentziala*.
Ironic, n-asha? Ca, scotea unu’ pistolu’ cand auzea de Cultura… Ei bine, tuturor rejimurilor, ”culturnicii” le bagara sula-n coaste.
Desigur, in Europa, majoritatea *a avut grija* de minoritate. Dar, e un *fapt*: minoritatea vrea intotdeauna *mai mult* – ea vrea sa devina majoritate.
Echilibrul e foarte precar, in jurul problemei s-au scris milioane de pareri.
Dictonul vechi ”traieshte & lasa-l pe vecinu’ sa traiasca”
vaz ca -shi da mana cu un altu’ (venit de la comunishti):
”pe cine nu lashi sa moara, nu te lasa sa traieshti.”
Al *doilea* dicton, cum vedem chiar acuma, e tot mai
pregnant, pentru ca sute de mii de refugiatzi bat la portzile Europei. N-aduc cu danshii doar disperarea, amaraciunea, dorul de casa, tragedia, coshmarul.
Aduc cu ei, *Cultura*…
Cam trist, n-asha?
Cele bune &-un 2015 ca lumea,
Nea Marin
daca vrem sa vedem problema drept un incident in care doi netrebnici au omorat cu intentie oameni nevinovati, cu siguranta ca ne-am indepartat de subiect…
daca vedem problema ca evenimente, adica exprimand un fenomen mai amplu, atunci nu cred ca ne-am indepartat de subiect..
si apoi, cred ca restrictiile nu-si au rostul, ca doar nu facem comunicari stiintifice…nuantele, informatiile care par periferice, cunoasterea minora, parca asa o denumea Foucault, eu una, le apreciez..
Capitalismul francez este clar mult mai \’social\’ decat cel anglo-saxon, atat in
legislatie cat si in mentalitati. Probabil este cel mai \’la stanga\’ din toate tarile
dezvoltate. Nu stiu sigur daca asta era adevarat si inainte de Razboiul din Algeria
si momentul \’68, dar astazi asa se vede. Cum spunea un amic, care ii cunoaste si ii
apreciaza, se pare ca din cand in cand francezii simt nevoia sa distruga exploziv
ceea ce au acumulat in timp (eh, daca aveau si ei ceva turci/rusi pe-aproape, poate
nu-si descopereau distractia asta…). Imi pare ca, pe zi ce trece, au probleme tot
mai mari, dar nu vreau sa le analizez aici. Ca in atatea alte situatii, constati ca
nu le poti avea pe toate. Dar e foarte trist sa vezi cum se scufunda o societate care
ti-e draga… Sper sa ma insel.
Povestea cu \’omul virtuos, care pune interesul public inaintea interesului personal\’
suna grozav, dar…O simpla privire asupra clasei politice franceze (si nu numai, of
course!) arata ca asta e o gluma trista. Iar criza (generala) pare mai degraba
efectul si nu cauza acestui fapt! Si, cum am mai spus, e greu sa nu te intrebi de unde
sa mai coboare virtutea, cand \’Dumnezeu a murit\’ (in Franta, de tot!), banul e totul,
educatia de stat (republicana) propovaduieste cel mult libertatea/egalitatea si mai deloc moralitatea/fraternitatea, familia e din ce in ce mai slaba si se ocupa tot mai putin de educatia copiilor etc.
Imi amintesc de o reclama (tampita, cum altfel?) de la televiziunea franceza, desigur
despre mancare, in care o doamna superba, mestecand nu stiu ce minune (parca niste
\’rillettes\’) conchidea superior: \’On n\’a pas les memes valeurs!\’
Quelles valeurs ?!
Pare ca ne-am indepartat nepermis de mult de subiectul initial; imi cer scuze
celorlalti cititori.
Sa va explic deosebirea. Una este a ironiza o religie primitiva sau un „profet” de acu cinspe sute de ani, cunoscut din chiar documentele lumii musulmane a fi fost un asasin, un pedofil, un mincinos, un om cu instincte sadice care gasea placere in tortura si executii „imaginative”. Alta este a ameninta un cetatean concret, in viata, cu drepturi ca oricare alt cetatean, cu moartea, cu terorismul, cu executia. Prima se cheama libertate de exprimare. A doua intra sub incidenta penalului. Sper ca am fost de oaresce ajutor. Va astept daca mai aveti intrebari.
….or fi bune? or fi rele? Cameron vrea sa interzica comunicare prin whatsapp, Valls ii cere ministrului de interne sa vina in 8 zile cu solutii pentru CONTROLUL internetului. Stiati ca in Franta exista de ceva timp posibilitatea ARESTARII PREVENTIVE (dupa modelul lui pre-emptive self-defence) a celor considerati potential viitori teroristi? E drept ca nu se prea aplica, dar uite ca acum a inceput – e o lista intreaga in mass-media, inclusiv cazuri ridicole ca doua persoane arestate pentru ca au facut gestul impuscarii cu un kalashnikov – gen pam-pam cu degetele la copii – fatza de politisti. Sau un internaut arestat pentru ca a postat un desen cu un kalashnikov cu inscripta Je suis Chaoui.
Curat libertate de expresie, madame la Republique!
imi permit sa ma intorc la clasici….
in schema Hobbes daca una din parti nu respecta contractul constitutional si-l rupe, ii ameninta pe toti ceilalti cu intrarea in starea de natura, cu razboiul tuturor impotriva tuturor…aplicand cazul aici, fanaticii asta au facut, lucru care justifica interventia statului…
in scheme Montesquieu, fanaticii au amenintat prin violenta societatea in mod direct si ca atare se justifica interventia statului..
pana aici lucrurile sunt clare si nu avem ce discuta…
spuneam ca trebuie sa intelegem spiritul francez, care poarta doua urme, una a lui Montesquieu, alta a revolutiei de la 1789..
dar exista ceva azi in Franta care incalca spiritul lui Montesquieu si despre acest lucru, cu voia dvs, am sa va retin atentia…
ideea republicana nu se poate impune daca omul nu este virtuos, iar virtuos inseamna sa pui interesul public inaintea interesului privat…orice prevalare a interesului privat inaintea interesului public pune in pericol guvernarea de tip republican, una din formele ei fiind democratia.
or piata, care genereaza firmelor nevoia de securitate prin extinderea interesului lor privat nu cupleaza decat partial cu ideea republicana, in sensul montesquiean. Ca atare, statul francez va avea intotdeauna o problema cu ideea republicana, in formula mostenirii lui Montesquieu: libertatea este data de respectarea legii!
or aceasta criza, asta a scos in evidenta faptul ca un privat care a actionat in termenii economiei de piata, in acord cu principiul libertatii, adica cu respectarea legii, a urmarit maximizarea castigurilor sale, fara a pune interesul public inaintea interesului sau privat!
cu o oarecare ingaduinta, s-ar putea potrivi afirmatia apostolului Pavel, anume ca daca cautam dreptatea in lege, atunci degeaba a murit Mantuitorul pe cruce !
de aceea zic, principiile hobbesiene, in care fiecare isi urmareste interesul fiind interesul, in temeiul libertatii sale, fiind atent sa nu afecteze interesele celuilalt, par sa cupleze mai bine piata cu ideea democratica…
poate ca gresesc in dezvoltarea ideii, poate ca ea are vicii ascunse de care eu nu-mi dau seama, dar ca mulgatoare de vaci, asa vad eu problema..
și cred că am găsit și titul și genericul de început al unui posibil film — „Peut-on encore rire de tout ? et pourra-t-on encore demain rire de tout ?„”
iar după ultimele note cu atenționări, mulțumiri, precizări, etc din genericul final, Vă asigur că nimeni nu va mai rîde
poate peste ani, la o revizionare, în alte condiții, ale unei lumi cu alte (posibile) repere morale
mulșțumesc pentru sugestia nu doar ca lectură!
Doamna, chiar m-ati induiosat (sper sa n-o regret :-)).
Va fac o confesiune: am un simt al umorului absolut hipertrofiat. Stau marturie toti cei care ma cunosc (si nu-s putini), dupa o viata de om. Mi s-a intamplat, nu de multe ori, ca excesele mele in acest sens sa-mi provoace, temporar, relatii mai putin fericite cu nevasta ori alti apropiati dragi.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, Allah, ori Belzebut, e chiar asa greu sa pricepeti ca acum vorbim de o ‘gluma’ care provoca un numar de 1.8 miliarde de oameni, dintre care erau destui dispusi, cum am vazut si SE STIA, la orice crima pentru asta ?!
Cum se impaca regretul pentru cele intamplate cu incapatanarea de ‘a-i da inainte’ in loc de a proceda la masuri ferme (legislative/militare) care sa reduca riscul unor asemenea tragedii ?!
PS1 Soldatul inarmat la poarta scolii/gradinitei (evreiesti) l-am vazut cu ochii mei; era filmat, dar nu era fictiune.
PS2 In alta ordine de idei, ati vazut cat greseati, a propos de obsesia Dvs. V. T., fata de alde ‘profesor’, sau ‘the tree of blablabla’ ?
@lucid Aveti si dvs dreptate: o lume in care rasul ucide nu poate fi decat o lume nebuna si intoleranta. Noroc ca cei mai multi dintre oameni nu si-au pierdut nici simtul umorului, nici pe cel al realitatii si nici nu traiesc in obscurantism.
Va invit sa cititi un fragment din cartea lui Cabu „Peut-on encore rire de tout?” Sper ca la franceza stati ceva mai bine ca la engleza: imi amintesc cu mult umor de traducerea fantezista pe care ati dat-o recent fragmentului dintr-un jurnal medical daca-mi amintesc bine, cu informatii pentru publicarea articolelor. Nu va temeti, nu va va face nimeni o caricatura pentru asta.
„Peut-on encore rire de tout ? Et pourra-t-on encore demain rire de tout ? Ces questions méritent d’être posées… Et c’est l’objectif de ce livre. Pas de limite à l’humour qui est au service de la liberté d’expression, car, là où l’humour s’arrête, bien souvent, la place est laissée à la censure ou à l’autocensure. Ni les religions et leurs intégristes, ni les idéologies et leurs militants, ni les bien-pensants et leurs préjugés ne doivent pouvoir entraver le droit à la caricature, fût-elle excessive.
Cabu „
cred că dacă am ”aduna”doar comentariile de aici am avea suficient material pentru un documentar (artistic?) despre acel sau acest CHARLIE, iar un premiu important tot am obține; și nu ne mulțumim doar cu o nominalizare, nu-i așa?
altfel, din nou aveți dreptate, ptr că nemo mortalium omnibus horis sapit
a. ‘Optiunea’ era sa te rogi, in numele Profetului Mahomed, la Allah. Vi se pare de comparat cu cea de ‘a arde milioane de oameni’? ‘Optiunea’ de care vorbeam era doar ‘a lor’, nici ‘buna’ nici ‘rea’, cum o vad altii. ‘Respectul’ are in vedere DOAR aceasta optiune, nu se refera nicicum la actiuni (violente) facute in numele acelei credinte! Am scris explicit asta, dar fiecare alege ce-i convine.
b. Nu; cel putin formal, atacul a fost motivat de caricaturile cu Mahomed. Dar agreez formula de ‘corectitudine politica stupida’.
b.2. Se prea poate sa fie negru. Cred ca incercam sa-l mai… albesc. Nu sunt francofob, dimpotriva. Imi place sa cred ca le doresc tot binele.
Din ce in ce mai putini oameni rationali intr-o lume din ce in ce mai nebuna si mai plina de ura.
@ the tree of blablabla
„…vorba copiilor de gradinita’ PAZITA DE SOLDATI CU DEGETUL PE TRAGACI.”
Bof, asta pare a fi o scena dintr-un film de actiune pentru adolescenti si adulti intarziati intelectual. Realitatea e alta si familia politistului care asigura paza lui Charb poate sa v-o spuna. Deci „meme pas peur!”
PS Mai bine v-ati fi imaginat o scena in care Mohamed ameninta cu un aruncator de flacari un om de zapada cu un fular in culorile drapelului Frantei! E mai aproape de realitatea propusa de cei care se simt jigniti de caricaturile revistei Charlie Hebdo!
Nu, nu e lumina aceea. Dar poate fi “le siecle des lumieres” si o multime de alte fapte si vorbe ale Frantei, care au acest leitmotiv subteran. Pe de alta parte poti sa arzi catedrale, daca “lumina” e inauntrul tau. E chiar crestinește, daca intelegem lucrurile (cu o unda de exces inutil, e adevarat). Cautati in Sf. Ioan. Restul: a. “Optiunea unui numar urias de oameni trebuie respectata” DACA e cea buna! Altfel, nu trebuie. Numarul “uriaș” nu îndreptațeste pe nimeni. De curand, cateva milioane de nemți au luat “optiunea” sa arda alte cateva milioane de evrei. O “respectati”? b. pentru moment victimele sunt rezultatul imprejurarii ca “opțiunea” ESTE respectată, impotriva evidențelor, din corectitudine politică stupidă. b.2. viitorul e negru indiferent de “(i)respectul” de azi. (Nu sunt francofil. Am doar experienta).
@Adrian Rusu
Ati scris:
‘Franțujii au o foarte veche traditie și știință a sublimării violenței, a filtrării intelectuale a frustrarii.’ si
‘AU ceva sfânt, care e mai prezent si mai viu decât orice alta sfinţie, de oriunde: lumina.’
Sa fie ‘lumina’ produsa de incendierea catedralelor, atunci cand ‘si-au sublimat violenta’ si si-au ‘filtrat intelectual frustrarea’ ?! Istorici francezi renumiti afirma ca, in acea vreme, nivelul de trai al Frantei era cel mai inalt, in lume….
Oare despre ‘lumina’ trupurilor arzande ale calugarilor budisti care si-au dat foc pentru LIBERTATE ce-ar fi de spus ?!
Dar nu ma intereseaza o polemica pe aceasta tema.
Ceea ce nu ati inteles, din pacate nefiind singurul, este ca nu parerea mea despre religia islamica este in discutie! S-ar putea sa fiu CEL PUTIN la fel de critic in aceasta privinta precum Dvs sau altii care comenteaza inflacarat (fara sa inteleaga ceea ce am scris). Sper ca nu militati, totusi, pentru noi razboaie religioase… Pozitia mea era pur RATIONALISTA:
a. Optiunea unui numar urias de oameni trebuie respectata. Nu zice nimeni agreata sau insusita.
b. Daca nu ajunge a., atunci din motive rational/pragmatice trebuie evitate acte inutile care conduc la:
1. victime omenesti, multe ‘colaterale’;
2. o agravare in viitor a conflictului, cu consecinte incalculabile pentru un popor care are o minoritate consistenta de religie musulmana. Iubiti atat de mult Franta incat s-o vedeti ca pe … India ?
In sfarsit:
Mi se pare infinit mai inteligent ca, in loc sa reiei caricaturile in primul numar ‘de dupa’ (ca sa nu mai zic de ‘gluma’ ca ‘au murit de ras’!!!), sa faci urmatoarele:
1. sa mobilizezi toate fortele din ‘Intelligence’ ca sa afli exact CINE se afla in spatele atentatului;
2. sa trimiti ‘specialistii’ ca sa se asigure ca asa ceva nu se va repeta.
@Doamnei cu salate bio
‘…vorba copiilor de gradinita’ PAZITA DE SOLDATI CU DEGETUL PE TRAGACI.
@ mariutei
Ma surprindeti placut.
francezii sunt urmasii lui Montesquieu, pentru care libertatea este data de respectarea legii, cu alte cuvinte, dreptul la libera expresie este reglementat juridic si aparat de stat…iar prin consecintele revolutiei de la 1789, spiritul public este puternic desacralizat..
britanicii sunt urmasii lui Hobbes, ca atare libertatea mea in atingerea scopurilor este conditionata de libertatea dumitale in atingerea scopurilor, de aici, atentia pe care fiecare i-o da celuilalt pentru ca sa fie el insusi liber, atentia acordata celuilalt…e norma, nu lege..spiritul lor public nu este intr-atat de desacralizat precum cel francez
dupa mintea mea de spalatoreasca zic vorbele lui Dostoievski, din Fratii..acolo unde Dumnezeu nu mai exista, totul este permis…
unde nu exista sacru, mai poate fi salvata viata omului? ca atare, Franta se confrunta din start cu o problema, generata de desacralizarea spiritul public si de dezinhibarea generatoare la randul de probleme…
eu zic, in spirit habermasian, ca noi avem libertatea de expresie ca baza a dialogului, iar fundamentul dialogului este sa-l consideri pe celalalt o persoana demna de respect si incredere..
fundamentalistii nu cred in Dumnezeu, ca este in *sarcina* lui sa faca *dreptate*, umoristii nu cred in sacru..ca o caricatura nu este o invitatie la dialog, este ca o anatema,
crima este pedepsita in toate culturile si in toate civilizatiile..aici nu avem ce discuta…dar ea este posibila mai degraba intr-un spatiu desacralizat, decat in unul mai putin sacralizat..
eu zic ca asa cum nu ai voie in Franta sa produci caricaturi legate de holocaust, tot la fel ar trebui introdusa o lege ( astia numai prin lege pot rezolva treaba!) in care ofensarea simbolurilor religioase sa fie interzisa!
altfel, ne vom trezi cu spectrul unor actiuni fundamentaliste care pentru a fi prevenite vor necesita actiuni legislative de reducere a libertatii, urmarirea corespondentei, a persoanei. etc..a ne aminti de povata lui Derrida legata de 11 septembrie 2001..
ajungem la un lucru simplu, pe care-l stie si cel mai mic manager: daca ai oameni morali, nu ai nevoie de control!
poate gresesc, atata ma duce pe mine capul
@Just in: Mare e gradina lui Mahomed! Sa radem sau sa plangem?
@the tree of bla bla bla: Multumesc pentru gasirea i-ului pierdut. Pacat ca activitatea dvs intelectuala se opreste aici: asteptam sa puneti punctul pe i pentru o discutie pertinenta. Dar merge si un i pierdut si regasit…. Bineinteles, gramatica e importanta si-mi asum greseala. Felicitari pentru vigilenta!
PS Bof, bof si iar bof: scene ca cea din spatele reporterilor au fost, sunt si vor fi, din pacate. Tocmai de aceea manifestatia de ieri este extrem de importanta: „meme pas peur”! vorba copiilor de gradinita.
(?)…nu sunt sigur
Iertati-ma ca am omis numele, prima data. (AU ceva sfânt, care e mai prezent si mai viu decât orice alta sfinţie, de oriunde: lumina. E un motiv interior invariabil, la neamul asta. Nu intotdeauna constient). Dar, intr-adevar, „nu au nimic sfânt” in sensul in care folosim noi vorba, ca „respect nedatorat”. Nici respectul pentru „Profet” nu poate fi neconditionat: Coranul e cel putin ambiguu, personajul, la fel. Ar trebui aduse la lumina lucrurile astea, inainte de „respect”. Restul…sigur ca batjocura nu e totuna cu lupta, dar considerati „luptatorii”: Charlie Hebdo au, intr-adevar, o anumita ferocitate…a candorii. Ce desenau acolo nu e „obscen” de pilda. (Ma gandesc la desenul cu Sf. Treime homosexuala, care s-a publicat la noi). E destul de afinat ca sa nu mai fie „obscen”. Trebuie ca adversarul sa fie rudimentar ca sa nu inteleaga tipul asta de umor, să nu vrea sa-l digere. Avem chiar rudimentari voluntari, care realizeaza spiritul dar VOR sa vada doar litera (din „buna-cuviinţă”). In fine… Ma opresc la ce mi se pare absolut necesar: citirea Coranului. Dupa asta, multe opinii s-ar schimba.
„Domnule, nimeni nu te impiedica sa te declari Omul zapezilor”
Ba pardon, Ilinca. (-:
„Un lider religios din Arabia Saudita a emis o fatwa (n.red.decret religios islamic) care interzice realizarea oamenilor de zapada in aceasta tara, dupa caderile abundente de omat care au afectat, recent, regiuni intinse din Orientul Mijlociu, transmite Mediafax.
Mohammad Saleh Al Minjed a emis aceasta fatwa care afirma ca reproducerea in zapada a formelor umane si animale, chiar daca este executata in scopuri recreative, nu este acceptata in religia islamica.”
Altfel, sigur ca ai dreptate in tot ce spui, dar mi s-a parut curios ca vestitul simt al umorului islamic (se stie ca Sfintul Mohamed ridea copios cind taia miinile si picioarele femeilor) te-a contrazis tocmai la timp. Alah, mare, extrem de mare ti-e gradina ta.
Sa se odihneasca in pace acesti oameni extraordinari de la Charlie Hebdo, mari umoristi, prea subtili pentru gloatele de cititori inversunati, curajosi si altruisti.
\’sa fii de acord\’, cu DOI DE \’I\’.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-19056296-video-imaginile-rusinii-tineri-magrebieni-sfideaza-miliarde-oameni-fac-semnul-victoriei-spatele-reporterilor-care-transmit-direct.htm
„Libertatea de a EXPRIMA LIBER, la TV, satisfactia ca acei oameni au fost asasinati miseleste…” dixit the thre of tralala
Domnule, nimeni nu te impiedica sa te declari Omul zapezilor sau noul Messia, la televizor sau intr-o piata publica, in particular poti sa fi de acord cu orice actiune reprobabila sau nu, dar cu conditia sa asumi cele declarate. Libertatea de exprimare, asa cum o intelege orice persoana cu ceva minte, nu inseamna ca declari orice prostie si crezi ca nu vei da niciodata si nimanui socoteala. Caricaturistii de la Charlie Hebdo nu au facut doar caz de libertatea de exprimare ci si-au asumat toate actele lor.
Asta inseamna libertate de exprimare: declar ce gandesc dar imi asum declaratiile si raspund in fata legii pentru ele. Cine nu intelege acest lucru evident si natural, nu are ce cauta intr-o discutie despre libertatea de exprimare, pentru simplul motiv ca nu poate fi luat in serios.
1. Mesajul meu era strict un apel la ratiune, care poate fi citit la fel de un e.g. crestin, musulman, budist sau ateu. ‘Sfintenia’ Profetului este pentru acei, multi, care cred in el; a caror figura simbol trebuie respectata, MACAR din considerente rational/pragmatice!
FANATIC, cf. DEX, inseamna in sens larg: om dominat de un atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. In sens restrans intalnim fanatismul RELIGIOS. Sau, cei drept mai rar, pe cel ANTIRELIGIOS.
Domnule ‘Istoric’, dupa cum cititi/scrieti ma tem ca ati gresit o vocala in pseudonimul care va descrie….
2. Cum spunea cineva mai sus, ‘Franta e unica’ din anumite puncte de vedere. Ma intreb daca un francez de origine romana mai are in minte vorba romaneasca ‘asta
n-are nimic sfant’ ? Si in ce masura zicala a fost substituita de unicul lucru ‘incontestabil’ (caci ‘sfant’ nu mai e nimic!), anume ‘valorile republicane’. Desigur, clamate cu ‘mandrie si orgoliu’… Imi amintesc de o gluma (frantuzeasca!) in care se zice de ce Cocosul e simbolul national: pentru ca este singura pasare care canta mandra in timp ce sta cu picioarele ‘dans la m…’. Ma rog, oricum, asta e o alegere personala si sunt primul care o respecta. Poate merita sa adaug si faptul ca, in mod firesc, splendoarea si libertatea din noua patrie au contrastat adanc cu mizeria, teroarea si uratenia din care veneau (am trait eu insumi foarte intens contrastul, marturisesc).
3. Celor care ‘se simt in razboi’ imi permit sa le amintesc, respectuos, ca uneori acesta poate fi un razboi ‘interior’, purtat cu propriii demoni. Apoi, chiar atunci cand o lupta este inevitabila, ratiunea (si nu furia) are mai multe sanse de a aduce victoria. Un mic exemplu:
A COMBATE NU E TOTUNA CU A BATJOCORI! Cred ca un samurai ar explica asta mult mai bine ca mine.
Apoi, un ochi atent ar trebui sa vada contradictiile intre permisivitatile unei legislatii care pune inainte de orice ‘libertatea’ (de expresie, de emigrare…)
si rezultatele practice dintre care unele constituie obiectul discutiei. Un alt mic exemplu:
Libertatea de a EXPRIMA LIBER, la TV, satisfactia ca acei oameni au fost asasinati miseleste…
Imi pare rau, domnilor, dar nu tine. Comentariul dv. a pus un accent covirsitor pe „sfintenia” „Profetului”. Nu am crezut (nici nu cred) ca dv. personal sinteti un ucigas. Dar a „explica” asasinatul prin cauzalitatea inevitabila a „iresponsabilitatii” libertatii de expresie reprezinta o iresponsabilitate morala.
Cit despre alt comentator, da, „profetul” a fost un criminal sadic, cu apetituri pedofile, a carui „religie” a condus la cele mai urias genocide din istorie (vezi islamizarea fortata a Indiei SI a zeci de alte natiuni). Da, crestinii au facut in istorie multe crime oribile, v-a contrazis cineva? Si cite crime de razbunare a „onoarei lui Isus” se intimpla astazi? Asta nu e provocare, nu e ura, nu e insulta, nu e umor. E istorie. E realitate. Amicus Plato, sed magis amica veritas.
P.S. Cind cineva imi spune mie ca cuvintele mele – adevarate, false, undeva la mijloc, sigur ce eu sper ca adevarate – ma fac asisderea asasinilor din Franta n-am de ce sa ma simt insultat. Tipul de retorica si fals echivalenta este EXACT acelasi cu cel al islamicilor care cred ca mitraliera este echivalentul cuvintelor.
UNDE s-o Afla ADEVĂRUL ?
Libertate de exprimare la nivelul unei întregi societăţi, în cadrul statului de Drept, mai ales în inima unui Stat Providenţial, se cucereşte, se obţine, se cultivă, se menţine, se întreţine cu o deosebită (a)nevoie, dificil, greu, cu sacrificii şi cu daune ( colaterale) diferite şi diverse.
DA ! insist a sublinia că, nu vă supăraţi vă rog, LIBERTATE fără luptă, apărare şi sacrificii NU EXISTĂ, oricît aţi încerca dumneavoastră s-o daţi „subtilcotită” şi „înţeleaptă” !
Oare chiar o fi atît de greu de înţeles această axiomă esenţială a LIBERTĂŢII ?
Bineînţeles că este mai mult decît foarte complicat şi chiar cu mult mai complex decît complicările complicităţilor de tot soiul în haosul de azi a amalgamărilor de tot felul.
Problema primordială, este de a deschide ochii, de-a înţelege şi de-a accepta realitatea unui „Nou Război”, cel declanşat de căderea zidului Berlinului şi de Schimbarea la Faţă a comunismului, Globalizarea-Mondializarea Haotică şi Năucitoare, cu declaraţia de război „semnată şi parafată” la 11 septembrie 2001. Au trecut 14 ani !
În acest război al „giruetei în vrie” sau a „busolei demagnetizate” care continuă şi este departe de a-şi atinge apogeul, acompaniat de mişcări de populaţii, mutaţii fundamentale de mentalităţi, spulberări de repere şi valori, ţările occidentale europeene DORM periculos ( de cel puţin 14 ani !) muribunde şi incapabile a-şi APĂRA libertăţile ( şi de exprimare) şi privilegiile obţinute după secole de tot felul de războaie, atentate, crime şi atrocităţi.
A crede că Libertatea (de Exprimare), într-o Stare de Război [ pentru cei sensibili : Stare de Conflict(e) Permanent(e)] se poate apăra şi menţine, fără victime şi alte daune colaterale, doar cu „înţelepciune”, „bun gust”, măsuri preventive, şi diagnostice Adevărat-False ( de cel puţin 14-25 de ani !) a ceea ce se întîmplă astăzi, prin cenzurări radicale a cam tot ceea nu este politic corect, şi mai ales a coborî nivelul dialogului şi a face paşi înapoi în domeniul Libertăţii de Expresie a lumii civilizate ( acesteia !), nu mai este cu nimic de mirare că într-o Lume incapabilă să recunoască ideologia comunistă ca Crimă împotriva Umanităţii şi scoaterea ei în afara Legii, incapabilă Să Se APERE, să LUPTE împotriva „blasfemiilor” macabre ideologice religioase şi atacurilor invadatorii, arată cu limpezime încotro „ne” îndreptăm.
A da înapoi, este un pas înspre HĂUL dorit, tocmai exact aşa cum Ei îl impun.
Şi numai a încerca o astfel de intimidare, şi aplicarea ei, a Lor, prin Crimă şi Teroare necesită urgent
dacă nişte caricaturi blafemice [ absolut banale într-un cerc restrîns de intelectual artişti militanţi intelectuali dintr-o ţară socio-populist-tolerantă şi mai primitoare, permisivă şi permeabilă, ca mai niciuna din lumea civilizată] (vă) deranjează şi se pare nu-s tocmai potrivite pentru a (vă) trezi la o realitate cu mult mai crudă şi violentă decît orice caricatură caricaturizată.
A nu vedea realitatea realităţii în sine, nu este oare cea mai odioasă blasfemie ?
Aceste caricaturi care ca abordare jenează, şi care au fost cică, obiectivul atacului criminal, au reuşit măcar, POATE, a (vă) trezi la un adevăr ocultat şi la o realitatea concretă de care Europa dă bir cu fugiţii de atît amar de vreme auto-devorîndu-se lăsîndu-se violat-violentată într-un extaz anesteziant macabru şi ideologic pervers.
Nu doar de aceea caricaturile „blasfemice” îşi au rolul lor BENEFIC ( chiar şi aşa, pentru a nu sublinia, tocmai de aceea) în societăţile care se sinucid lent de decenii, dormind în picioare şi amalgamînd totul şi nimic.
Cînd este mult prea tîrziu, înţelepciunea serveşte (iluzoriu) (poate) doar pentru a muri ceva mai liniştit şi cît mai puţin busculat-terorizat. ATÎT !
Libertatea, Riscul şi Curajul !
Care ar putea fi momentul cel potrivit a numi „un chat, un chat” ?
Dar care este clipa prielnică a descoperi un „cancer” şi ai aduce la cunoştinţă „bolnavului”, „BOALA” ?
(în realitatea ACEASTA, ghilimelele pot fi eludate, evacuate, şterse, distruse, după placul fiecăruia )
Mai cam ca toate lucrurile, chestiile şi adevărurile, LIBERTATEA ( şi mai ales Libertate de Exprimare) are înţelegeri şi accepţiuni diferite.
În Comunismul Dictaturii ideologie Comuniste ( ca şi în cazul oricărei Dictaturi Totalitare TERORISTE)
„libertatea de exprimare, de expresie” include de la sine înţeles Riscul MORŢII.
Numai cel care nu poate înţelege Firescul acestui „detaliu”, va propovădui aproape evident, LUPTA înţeleaptă-echilibrată-armonioasă-raţională cu minimum de riscuri-blîndă şi dulce cu ABOMINABILUL.
La început a fost Terorismul Comunist, apoi cel fascisto-nazist, între, printre şi mai nou pe timp de pace în lumea civilizată, adică AICI , la „noi” ACASĂ, Terorismul intelectual. Terorismul Religios a existat şi mai există din negura vremurilor.
Ni se spune se pare, să fim atenţi, să fim FOARTE atenţi, (la) ce spunem, desenăm, cîntăm, scriem, pictăm, afirmăm, creeăm, AICI, în această parte a lumii Civilizate. Foarte Ciudat !
Să facem deci ATENŢIE să nu deranjăm cumva nişte Nebuni Criminali, Dictatorii, Dictaturile, teroriştii şi Terorismul de orice natură, mai ales cel de Stat. Să facem deci un pas ÎNAPOI, sau să stăm „pe loc” (repaos) în orice caz să nu mergem înainte, să nu deranjăm.
Domnilor, dacă această lume civilizată, devenit manipulat ignorantă, auto-distrugătoare, prin auto-laminare, auto-egalitarisme de-a valma, auto-îndoctrinare şi auto-îndobitocire, şi ne mai înţelegînd că VIAŢA este o permanentă LUPTĂ pentru supravieţuire, un continuu Război ( cu ghilimele sau fără!) cvasi Universal ( mondial) din totdeauna pentru veşnici, întru dobîndirea indepenţei, libertăţii şi dreptului de a munci neexploatat, neîndoctrinat şi nesupus, că ne place sau nu, să recunoaştem dintr-un bun început Esenţa Naturii Fiinţei Umane, diversă complexă şi multi milionar-miliardară,
Atunci nu ne mai rămîne decît să „ne” vorbim în şoaptă, chiar la NOI pe stradă, chiar la NOI în curte, în casă în pat sub plapumă şi-n GÎND, tot mai încet tot mai încet tot mai departe.
Dacă cel puţin, măcar la nivelul unor texte şi comentarii de pe-aici devine imposibil să recunoaştem
că pentru Libertate şi Libertatea de Exprimare-expresie, s-a murit, se moare şi se va muri pînă la sfîrşitul lumii, şi că ALTFEL
LIBERTATEA nu poate exista, fi, apăra, cultiva şi menţine,
atunci domnilor, să vorbim în şoaptă, auto-cenzurîndu-ne cu grijă şi ştaif, ca nu cumva să deranjăm Dictatorii-dictaturile, Teroriştii-terorismele, Criminalii-crimele contra umanităţii, politicul-religios corect şi pacea de „pacotille”.
Vă „mulţumim” profund pentru sfaturile înţelepte ( cu ghilimele sau fără)!
Constat ca fanatismul nu este nici pe departe apanajul exclusiv al „fundamentalistilor”: ca dovada ca exista purtatori de cuvant al taberii opuse care, in numele sacro-sanctei „libertati de expresie”, sunt gata sa riste oricate noi explozii de violentza si irationalitate, recomandand ignorarea reactiilor absolut previzibile ale celor 1,5 miliarde de adepti ai celui pe care-l pun in acelasi sac cu „Gingis-han, Hitler si Stalin”.
Oare asta nu se cheama tot fanatism, domnule „istoric” si cavaler improvizat al ateismului?
Sper ca pseudonimul nu are legatura cu profesia, sau macar ca nu predati Istoria!
Lectura unui text va pune probleme insurmontabile: cum ati reusit sa confundati REGRETUL pentru infaptuirea unei tragedii care putea fi evitata, cu o ‘justificare obscena a crimei’ ?! Aveti dreptul sa credeti ce poftiti despre Profetul Mahomed si rolul sau in istorie. Ca si pe acela de a scrie Fecioara Maria cu ‘f’ mic (ca tot s-au facut atatea lucruri abominabile si in numele lui Iisus). Dar sa ziceti ca va impun eu ceva ‘sub amenintarea mortii’ arata ca aveti probleme foarte asemanatoare cu cei pe care ii detestati asa viguros. In particular, cand faceti apologia umorului, e o gluma!
Nu s-a pus problema astazi (in lumea occidentala, in care traim amandoi) sa se justifice pedepsirea blasfemiei (sau ‘blasfemiei’, daca preferati). Problema este de a evita/preveni reactii de tipul celor pe care le comentam. Venite din partea unor indivizi carora le-am atribuit mai sus suficiente epitete ca sa pricepeti si Dvs sensul afirmatiei. Ceea ce nu pareti sa pricepeti este ca, daca vorbim de aproape un sfert din populatia globului, astfel de indivizi exista , din pacate, destui. Iar mijloacele actuale de comunicare ii pun la curent cu ceea ce se intampla pretutindeni.
Daca insa sunteti dispus sa acceptati riscul unor astfel de tragedii in locul unor reglementari minimale SI al unor contra masuri dure (si greu de definit dupa standardele democratice occidentale) impotriva instigatorilor, rugati-va (la broasca, bustean sau ce preferati) sa nu fim martori la detonarea unui dispozitiv nuclear in centrul unei capitale europene. Intre timp, cum pareti a-i detesta pe ‘ipocriti’, puteti incepe prin a declara unor musulmani parerile Dvs despre religia lor. Sper sa aveti destul umor ca sa le apreciati reactiile.
NU CONTEAZA daca umorul e pe gustul unora sau altora. Pina si faptul ca discutam ce comportament ar trebui sa aiba umoristii, cit de cuminti ar trebui ei sa devina, ca sa nu fie impuscati, biciuiti, decapitati etc. este o oroare.
Cei care scriu „Profetul Mohamed”, cu majuscule: ce drept aveti sa-mi impuneti mie, cu amenintarea mortii, un „respect” calp, gaunos, ipocrit pentru o figura istorica din secolul VII care a facut extrem de mult rau atit in timpul lui cit si prin influenta sa postuma (cautati cine a fost Aisha in viata „profetului” si de asemenea „Islamic conquest of India” pentru postumitatea sa).
Ce urmeaza? Profetul Gingis Han ca sa nu ne decapiteze mongolii? Apostolul Hitler ca sa nu ne impuste neonazistii? Sfintul Stalin ca sa nu se simta jignita biserica ruso-romana, de asemenea cunoscuta sub numele BOR?
Dimpotriva tocmai faptul ca acesti ucigasi au impresia ca libertatea de expresie vine cu aceste codicile de exceptionalitate care ii priveste pe ei si pe „profetul” lor indica faptul ca libertatea de expresie in ce ii priveste pe ei, specific, trebuie testata, continuu reafirmata si nicidecum abandonata.
Cit despre notiunea de a pedepsi „blasfemia”, ea apartine unui ev mediu de mult trecut, in aceeasi categorie cu vinatoarea de vrajitoare si cu persecutarea alchemistilor.
Traim in secolul XXI. Fiecare este liber sa adore ce vrea – un bustean, un tufis, o broasca, o bucata de lemn pictat, niste ramasite omenesti, un criminal in serie – dar aceasta libertate se opreste la a pedepsi cu moartea pe altii pentru ca nu ne „respecta” obiectul adoratiei noastre.
Restul este o justificare obscena a crimei, nimic altceva. O rusine.
Uitasem scaldatul in burka. Chiar am asistat acum 5 ani la asa ceva intr-o splendida plimbare cu vaporul in apele cu corali de langa Sharm El Sheikh. era o colega alegeriana, scientist ca si mine, educata in Franta dar lucrand la Alger, care s-a aruncat in marea clara ca cristalul imbracata. A iesit apoi sa se usuce pe puntea vasului si ne-a spus firesc noua, europenilor ca stie ca ni se pare ciudat dar asa ii cere religia ei. Si am inteles toti. Sincer spectacolul mi s-a parut doar amuzant si fara a aduce nici o atingere bunului simtz. Plimbarea in fundul gol pe strada e in primul rand de prost gust atata timp cat „degustatorii” ei au la dispozitie atatea cluburi „specializate” si nu ne deranjeaza deloc.
Apropos de Catzavencii; eu unul nu-l mai citesc de ani de zile (si nu numai eu, tirajul li s-a prabusit de la o suta de mii la 2-3 mii de exemplare), n-as spune ca din cauza caricaturilor anti-crestine – sunt mult mai „blande” decat cele de la Paris, ci pentru ca nu le mai gust umorul. Aici e diferenta dintre culturi; un crestin se indigneaza si nu se mai uita la caricaturi pe cand UNII musulmani pot lua drept pretext caricaturile ca sa-i execute pe autori. Repet; Europa trebuie sa gaseasca TOATE EXPLICATIILE acestor crime. Fanatismul religios e doar pretextul. Cauzele profunde sunt mai ales sociale. Una este razbunarea colonialismului secolelor trecute – a spus-o foarte bine Neagu Djuvara ieri la Digi24. Daca nu s-ar fi „dus” englezii si francezii peste arabi, negri, indieni etc ca sa-i „civilizeze” (vorba vine), nici colonizatii nu ar fi venit LEGAL dupa ww2 in fostele metropole care nu au reusit sa-i integreze desi le-au acceptat LEGAL stabilirea. O exceptie: Portugalia care i-a integrat rapid dupa 1974 pe cei peste doua milioane de emigranti din Angola si Mozambic datorita inca dominantei culturi crestine a tolerantei aproapelui, ceea ce Franta lui Liberte, Egalte, Fraternite (dar si a abominabilelor crime anti-crestine ale Revolutiei Franceze – si azi e plina Franta de ruinele manastirilor arse in 1790-93 – si ale Comunei din 1871 – cine mai stie ca superba Sacre Coeur Montmartre e ridicata voluntar de crestini francezi pentru iertarea ucigasilor de episcopi si calugari de la 1871?) nu a reusit.
Si nu trebuie neglijate interventiile absurde dar atat de aducatoare de moarte ale americanilor in ultimii ani pentru a impune prin foc si sabie o democratie liberala in Orientul Mijlociu unei populatii care respinge furios asa ceva.
Si apropos de Franta – auzeam la TV pe cineva intrebandu-se ce ar zice Sarkozy daca urmasuii unoe civili libieni masacrati ca „pierderi colaterale; de avioanele Republicii acum 3-4 ar veni in Franta si i-ar pune o bomba la sediul UMP-ului pe care il conduce din nou?
Asa ca EXPLICATIILE trebuie sa fie acum prioritare pentru Europa tocmai pentru a preveni declansarea unui incendiu incontrolabil.
– Caricaturi cu Maria sau cu Isus nu exista in “Catavencu”, dar in “Charlie Hebdo” se vad MULT mai des decat cele cu Mahomed, care e un cal de bataie relativ recent.
– Publicul e foarte diferit de cel al “Cațavencilor”. Franțujii au o foarte veche traditie și știință a sublimării violenței, a filtrării intelectuale a frustrarii. Romanii, si nici arabii de altfel, nu o au. (Nu dezvolt chestia asta, ptr ca ar fi jignitor). Prin urmare nu se poate compara eventuala reacție a romanilor cu cea a francezilor, in fata unor astfel de caricaturi. (se poate aplica, cu nuanțări, și Angliei sau Statelor Unite; din acest pdv, Franța e unică).
– Pentru francezi, vorba “Republica” are un sens anume- nu sunt din specia „Conu` Leonida”. Cine vrea sa traiasca in acel spatiu trebuie sa se supună normei republicane. Daca cineva se simte jignit, se poate adresa Legii, care stie sa regleze chestia, dar care nu atribuie “sfințenie” niciunei valori. Ea (sfințenia) e valoare comunitara, dar nu comună. Ceea e sfant in tribul tau nu e si pentru mine, dar trebuie sa conviețuim si sa conlucram, cu sfinții nostri cei diferiți (în cazul Islamului, ceea ce e “sfânt” pentru ei este adesea abominabil pentru ceilalți- ceea ce nu impiedica sa fie ACCEPTAT). Dacă nu știm sa vedem ceea ce ne unește, nu avem ce căuta în “republică”.
Pe scurt:
a. A-ti bate joc de ceea ce este sfant pentru multi altii nu e dovada nici de
intelepciune, nici de bun gust.
b. A persevera in actiunea de mai sus, atunci cand stii perfect ca printre cei 1,8
miliarde de oameni pe care ii provoci astfel (dintre care 6 milioane de concetateni)
exista un numar important de fanatici, scelerati, idioti, inculti, complexati,
frustrati etc. dispusi sa omoare pentru asta, este iresponsabilitate. Pe care unii o
citesc drept curaj, altii drept prostie.
c. Orice actiune criminala abominabila de tipul celei pe care o comentam nu poate
sfarsi decat asa, prin uciderea criminalilor. Raman insa in urma 20 de morti, un
numar mare de raniti si traume care nu promit nimic bun in viitor (vezi e.g.
exultanta tinerilor francezi musulmani, afisata in fata camerelor de luat vederi in
timp ce se relatau evenimentele).
Pe larg (cui simte nevoia):
a. Legislatia in SUA sau Marea Britanie interzice publicarea de articole/caricaturi
care lezeaza religia, indiferent care. Ati aprecia caricaturi cu Iisus sau Fecioara
Maria (e.g. in Catavencu) ?
b. Se uita ca motivatia atacului criminal au constituit-o caricaturile cu Profetul
Mahomed! Nu era suficienta (de altfel si justificata!) caricaturizarea unor personaje
sinistre precum Bin Laden, Abu Bakr al-Baghdadi si altii, ejusdem farinae, de orice
religie vor fi fost ei ? Pe langa grupul care lucra la Charlie Hebdo si atentatori,
si-au mai pierdut viata inca 6 oameni. Care, poate, nu apreciau caricaturile cu
Profetul Mahomed (fiind ‘lipsiti de umor’, sau musulmani, sau doar pentru ca nu le
cunosteau). Fara acele caricaturi ar mai fi fost in viata….
c. Din pacate, lumea e plina de indivizi pe care disperarea, prostia, incultura,
fanatismul…, ii fac capabili de acte abominabile, irationale. Societatea are
datoria de a preveni astfel de evenimente, facand un compromis, din ce in ce mai
delicat, intre supravegherea preventiva si respectarea libertatilor individuale. O
legislatie adecvata cuprinde prevederi menite sa evite provocari inutile care pot
declansa evenimente tragice. O aparare eficienta trebuie sa aiba in vedere si lovirea
celor care instiga sistematic la astfel de acte, fie ca o fac in numele unei
ideologii sau al unei religii. E tot mai subtire linia pe care trebuie sa ne miscam
si doar ratiunea ne poate calauzi; reactiile sentimentale excesive ne apropie de
erorile ‘celorlalti’ si de un dezastru comun…
PS Stimata Doamna Lavinia Barlogeanu m-ati surprins; va inteleg indignarea si emotia,
dar nu ma asteptam sa fiti dintre cei care ‘lupta pentru pace’….
In legatura cu mesajul meu de mai sus simt nevoia sa adaug faptul ca imi place revista Catavencu: avem ocazia, din când in când, sa ne destindem privind cate-o caricatura sau sa ne enervam ori mai stiu eu ce sentimente ne-ar putea incerca, si, una peste alta, e bine ca suntem provocati in felul asta.
In ultimele zile am citit in presa romaneasca diverse comentarii despre evenimentele din Franta, care de care mai fanteziste, ca sa nu spun imbecile. Cele mai multe arata ignoranta unor oameni care pana acum, nu numai ca nu se uitasera vreodata pe caricaturile celor de la Charlie Hebdo dar nici nu auzisera de acest jurnal. Dar de cateva zile toti sunt specialisti, toti cunosc perfect situatia, stiu totul despre tot, isi permit sa critice orice.
Charlie Hebdo a fost si va ramane un jurnal umoristic, de buna calitate- pentru cine e capabil sa inteleaga- provovator, laic, cu colaboratori care si-au asumat intotdeauna principiile enuntate. Acestia au caricaturizat nu numai excesele islamului dar si pe cele ale altor religii, au caricaturizat oameni politici, scriitori, cred ca si Papa a avut portia lui de umor \”Charlie\” etc. Toate acestea intr-o tara ca Franta, profund laica, unde in scoli sunt interzise orice semne ostentatorii apartinand unei religii anume, unde voalul islamic e interzis in locuri publice (in ce alte tari europene exista asemenea legi?). Chiar acum 2 luni, o femeie imbracata in niqab, o \”turista bogata\” dupa descrierea jurnalelor, a fost invitata sa paraseasca Opera Bastille din Paris.
Personal nu vad nici o blasfemie in a condamna prin umor (si nu numai) \”Charia\”, legea islamica cu toata barbaria si ororile sale, nu vad nimic grav in a ironiza prostia celor care cred intr-o asemenea lege si o aplica in numele unei religii. Iar daca asemenea orori sunt admirate, aplicate si tolerate in numele unui profet, fie el Mahomed, Costica sau Jim, atunci acesta merita sa fie luat in bataie de joc. Unde este blasfemia?
Incep cu 3: cartea lui Salman Rushdie nu e mediocra literar. Dar, ce sa zic, puteti face judecati de felul asta sub masca protectoare a anonimatului (Lucid). Insa nici macar nu vorbim despre valoarea literara a cartii, ci despre dreptul creatorului de a se exprima liber. E comod sa va pronuntati in legatura cu subiecte atat de sensibile, atat de controversate cu umbrela anonimatului deasupra.
1: \”Umorul jegos\” pe care-l dispretuiti atat de mult il vedeti cam peste tot in revistele romanesti. Daca privim spre Catavencu – din punctul de vedere in care ne situam acum – o sa gasiti, probabil, muuuuulte motive sa impuscati jurnalistii care practica \”umor jegos\”, cum il numiti…
Chiar asa, domnule lucid ?
Cat despre 4, explicarea motivelor unei executii, sincer, credeti ca asa ceva trebuie explicat? Vorbim despre crima cu sange rece. Pe ce lume traiti? Da, aveti dreptate in legatura cu razboiul caruia ii putem fi victime noi, fiecare, fara nicio vina… E normal sa ganditi asa intr-o societate in care fundamentalismul este la el acasa.
Inteleg ca nu va place ostentatia dar fundamentalismul – de orice fel ar fi el, e ostentativ, e agresiv. Credeti, sincer, ca lucrurile sfinte, pentru fiecare dintre noi, trebuie sa devina obiecte de parada? Nu sunte ele, oare, de domeniul trairii interioare? Va jeneaza, din cate observ, ideea aparitiei in public in pielea goala, dar ideea de a intra in mare cu hainele pe tine si cu valul deasura capului vi se pare decenta? salubra? Pana unde merge respectarea insemnelor religioaae? Nici macar dreptul la ironie nu-l acceptati?
„Sigur ca viatza este sacra, dar”
Nu. Nu exista nici un „dar”. Viata este intr-adevar sacra, fara „dar”, in special in comparatie cu fetisurile si tabuurile imbecile ale oricarui religionist violent. Nu ma intereseaza „motivatia” unui fanatic turbat. Nu iti place desenul meu, raspunde cu un desen mai inspirit, mai inteligent, mai convingator. Nu cu kalasnikovul sau cu bita.
In anumite cercuri ortodoxe se manifesta o simpatie previzibila pentru acesti criminali oribili. Se citeste Freudian o invidie a ortodocsilor militanti pentru musulmanii care indraznesc sa puna in actiune scenariile de razbunare ucigasa despre care ortodocsii, de la legionari incoace, numai fantazeaza, ca razboinici de fotoliu cum au ajuns.
NU este nimic special despre fantezia religioasa a oricarui psihopat care sa o excepteze de expunerea la critica, ratiune, umor si, da, chiar sarcasm.
Intregul ethos al fanatismului religios – fie el, in timpuri mai vechi, ortodox-legionar sau, astazi, musulman – este ceva de mii de ori mmai respingator so mai periculos decit o biata caricatura, de bun gust sau nu.
Mi-este rusine ca sint contemporan cu apologisti ai masacrelor religioase bazate pe „jicniri” resimtite ca atare de oameni primitive, deprivati de simtul umorului. Si tot nu vreau sa va vad asasinati, ci doar ridiculizati asa cum meritati.
1. „Umorul” jegos anti-religios din Charlie Hebdo este de aceeasi „calitate” ca si „caricaturile” cu nasul coroiat, perciuni si buze umflate din Der Stuermer in anii 1930.
2. Sa INCEPEM sa facem liste cu subiecte interzise? Sunteti atat de naiva incat nu stiti ca o astfel de lista exista iar daca o incalci ajungi la inchisoare in cele mai pure democratii liberale?
3. Salman Rushdie – cu cat trece timpul nu pot sa nu ma gandesc si la o abila operatie de advertising pentru o carte dealtfel cam mediocra literar. Dar Doamne Fereste!
4. Sigur ca viatza este sacra, dar crime de genul celor de acum trebuie EXPLICATE, adica inteleasa motivatia lor ca sa fie evitate in viitor. Asa cum nu-l injuri de mama pe un vecin sau pe un coleg in primul rand din educatie si bun simtz, dar si de teama ca vei primi un pumn puternic in gura, tot asa trebuie sa nu blasfemiem simbolurile care stau la baza religiilor celui de langa noi. Daca vrem sa traim in pace impreuna si daca nu vrem sa ne trezim cu un pumn in fatza.
Asa cum oamenii educati si cu bun simt nu ies in pielea goala pe strada si nu pronuntza obscenitatzi in public, tot asa trebuie sa respecte simbolurile fundamentale ale religiilor aproapelui. Repet, daca vrem sa-l avem in continuare aproape. Daca vrem sa declansam un razboi care pe care ar trebui intai sa ne gandim ca putem fi si noi victimele lui.
https://www.youtube.com/watch?v=-bjbUg9d64g
E, oare, vorba chiar de blasfemie sau doar de caricatruizarea exagerarilor asociate fenomenului religios?
Sa revenim la o discutie, in acelasi registru, putin mai veche, pentru ca are sens in contextul pe care l-ati deschis. Putem spune ca Salman Rushdie, de ex, a comis blasfemie scriind „Versetele satanice”? Logica dumneavoastra poate merge pana la a accepta asa ceva ? Pana la a fi de acord cu ingradirea manifestarii autentice a creatorului? Începem sa facem liste cu subiecte permise si interzise?
In raport cu situatia prezentata in articol, cred ca trebuie sa ne fixam asupra esentialului: e vorba de o crima oribila, de o executie! Credeti ca dupa asa ceva putem pune virgula si sa continuam cu „da, dar…”? Sau, altfel spus, cunoasteti dumneavoastra blasfemie mai mare decat aceea de a lua viata unui om? Oare din povestea lui AVRAAM nu retinem nici macar esentialul, si anume ca „Omul singur este pentru om sacru!”? Sacrificiul se opreste aici, in fata vietii omului care este sacra, stimate domnule lucid.
Islamofobia astazi: musulmanii ne-au invadat, au un mod de viatza total diferit, refuza sa se conformeze mentalitatii noastre, ne ocupa locurile de munca, traiesc din munca noastra prin ajutoare sociale de tot felul.
Antisemitismul in Romania inca de pe vremea lui Eminescu, Alecsandri si Kogalniceanu: ne-au invadati, refuza sa ne adopte obiceiurile si traditiile ramanand ostentativ straini, ne-au acaparat comertzul, se imbogatzesc din exploatarea muncii noastre (arendasii la 1907, carciumarii, bancherii).
Comparati ce scrie astazi mass-media globalizanta despre cei doi smintitzi intru Allah cu ce scria presa romana in 1920 dupa atentatul nebunului de Goldstein la Senat.
Nu am invatzat nimic. Strainul este in continuare vinovatul tzap ispasitor pentru neputintele si greselile majoritatii.
Şi, iată, umorul sinonim cu blasfemia…
….este daca BLASFEMIA poate fi considerata LIBERTATE DE EXPRESIE. Restul e manipulare binecunoscuta de tip Big Brother.
Pozitia unui crestin adevarat trebuie sa fie ferma: NU BLASFEMIEI fatza de orice religie. Altfel, ura va naste ura iar sangele va cere sange intr-o spirala nesfarsita.