LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. La gura sobei

V.A. Urechia este nu nume puţin vehiculat chiar şi în mediile cultural-literare româneşti, care în general le ştiu pe toate. Nu e un scriitor canonic, nici un vlăstar mai deosebit al gîndirii filozofico-speculative româneşti. A fost literat, istoric, jurnalist şi om politic, profesor, creator de noi instituţii (precum Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor), pe vremea cînd românii îşi edificau un stat independent, a fost un entuziast susţinător al multor iniţiative culturaliceşti (Ateneul Român, statuia lui Kogălniceanu din Bucureşti ş.a.) şi cîte şi mai cîte. A avut multe şi bune contacte europene (nu realizăm azi întinderea internaţională a intelighenţiei române din epoca aceea), a mai făcut şi boacăne, în termenii de azi (s-a împotrivit acordării cetăţeniei române unui savant de talia lui Lazăr Şăineanu), avînd şi o viaţă privată nu lipsită de aventuri şi răsuciri de tot felul (căsătorit, pe rînd, cu două surori şi avînd un copil din flori cu o a treia… etc.), ceea ce îl transformă şi într-un personaj simpatic. Spun toate acestea nu pentru că aş fi o expertă a subiectului în cauză, ci pentru că, de la Iaşi, am primit un frumos cadou: Din tainele vieţei. Amintiri contimporane (1840-1882) (Editura Polirom, ediţie îngrijită, studiu […]