Laudatio
pentru Gabriel Chifu
- 21-01-2015
- Nr. 756
-
Mircea MARTIN
- Actualitate
- 5 Comentarii
Poeţii au soarta lor, ca şi cărţile. Iar înainte de a avea o soartă – o soartă vizibilă şi inteligibilă în lumea sublunară –, poeţii, ca şi cărţile au o istorie, o devenire, o carieră. Şi ecourile stîrnite, premiiile primite – sau neprimite – de fiecare dată se înscriu într-o istorie. Alegerea noastră, aici, la Botoşani, sub egida şi pavăza lui Eminescu, are, la rîndul ei, o istorie: una mai amplă, care se întinde peste mai mult de două decenii, şi alta, mică, redusă la distribuirea voturilor şi înclinarea balanţei spre laureatul din fiecare an. De această dată, sorţii au căzut asupra lui Gabriel Chifu, poet reputat, dar încă neintrat printre acei foarte puţini a căror alegere n-ar surprinde pe nimeni. În cele ce urmează, mă voi strădui – ca de fiecare dată – să justific alegerea juriului. Cum ştim, cum ştiţi, Gabriel Chifu este poet şi romancier, dar este şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, instituţia care girează din punct de vedere profesional Premiul Naţional de poezie. Faptul acesta nu cred că joacă neapărat în favoarea lui. Poziţia social-comunitară importantă l-a impus atenţiei, unei atenţii mai largi decît aceea a criticilor literari (care l-au apreciat, oricum, încă de la începuturile sale), […]
MM nu-i in apele lui, dar se scalda in balta
Dezgustator.
Nu pot da cred!
MM scrie comentarii literate rasuflte despre un epigon trist ca sa justifice 20000 lei.
Ipocrizie, prostie sau pura cârdășie?
Profesorul Martin a avut rabdarea (inteligenta? flerul?diplomatia?) sa raspunda contestatarilor. Profesorul Manolescu i-a tratat cu sictir si indiferenta.
Faptul este incontestabil: un premiu in „familie” in care Manolescu da un premiu adjunctului sau de la Uniunea Scriitorilor. Premiu pe bani publici – 20.000 de lei net. Asa se face/ premiaza si sustine „valoarea” culturala in Romania.
…O demonstrație care nu spune mai nimic despre teritoriul poetic pe care, nu?, ar trebui să-l fi impus poezia lui Gabriel Chifu pentru a vorbi de „operă poetică” demnă de premiul „Opera Omnia”.
Nici versurile citate și nici volumele pe care le-am citit până acum nu demonstrează vreo diferență poetică sesizabilă față de alți optzeciști cu înclinații metafizice, unii dintre ei mult mai notabili (Nichita Danilov, bunăoară). Am găsit prin primele volume, pe lângă fragmente vădit oportuniste, tușe groase de epigonism nichitastănescian și cochetări superficiale cu voga „textualistă” a vremii, nicidecum vreo „anticipare” (!?) a lui Mircea Cărtărescu, ca să nu mai spunem de vreo subversivitate reală precum cea a regretatei Mariana Marin.
În timpul acesta mai bine reciteam vreun poem de Emilian Galaicu-Păun sau Mariana Codruț… Chiar zilele trecute am descoperit un exemplar în stare bună al primului volum semnat de Magdalena Ghica (Magda Cârneci), „Hipermateria”. Poezie puternică încă din primele rânduri: „Nu există idee nevinovată despre nimic: brăbat, femeie, copil, gura ta care tace/Nimic: a trăi e o afacere pe cont propriu care privește lumea întreagă”…