Singur împotriva mea
Merlich SAIA - Garda de corp
- 23-01-2015
- Nr. 756
-
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
- Literatură
- 4 Comentarii
Nu vreau să intru într-o istorie literară a dublului, mai ales că – într-un domeniu al evidenţei – acesta ţine mai mult de proză, de la Dostoievski la Nabokov, însă conceptul pe care e construit volumul debutantului Merlich Saia acesta este, al obiectivării unei schizoidii care evoluează înspre distrugerea individului, pentru a pune, în final, bazele unei individuaţii. De fapt, cum vom vedea mai jos, în volumul lui Merlich Saia este mai mult decît o punere în scenă a conflictelor dublului. Nu vreau să comentez nici evidentul pseudonim al autorului, pentru că e destul de riscant pentru mine, presupunerile riscînd să cadă în ridicol. Nu pot însă să nu atrag atenţia asupra acelui „ich“ cuprins de prenume, sau asupra cvasiomofoniei prenumelui cu presupusul goethean „mehrlicht“. La fel de bine, însă, întregul nume ar putea fi un acronim… Poemul (căci avem de-a face cu un foarte lung poem) are un aspect profund dramatic, agonic, este o punere în scenă a relaţiei dintre Sine, Eu, Supraeu, într-un cadru şi o expresie profund expresioniste. Vocea poemului îi aparţine, dacă nu mă înşel, Eului, cel numit aici garda de corp, paznicul febril al şefului (Sinele), relaţie simbiotică, subminată însă de pulsiuni, de evadări […]
Dacă iubiţi poezia, dialogul, arta, frumosul şi muzica,
Nu vă opriţi din pasiunea dumneavoastră. Nu există disperare, există Avînt şi Iubirea pentru Poezie !
Căutaţi deschis discuţiile despre Poezie, despre poezia dumneavoastră,
CITIŢI cu dragoste şi atenţie cît mai multă poezie începînd cu cea Clasică,
Alăturaţi-vă unui cenaclu literar sau unor valori recunoscute deja ale literaturii române,
nu vă daţi bătut, învăţaţi din erori, greşeli şi observaţiile care dor, Drumu-i Lung şi anevoios
pentru a scrie cu adevărat o poezie care să aducă azi ceva nou şi formidabil, e lumea plină de poeţi şi artişti, ARTA adevărată se face printr-o dăruire totală.
Sunteţi singurul care ştiţi sau art[sic!] trebui să ştiţi ce doriţi !
CURAJ şi La Treabă !
Apreciez sinceritatea dumneavoastra, iar criticile aduse le voi accepta ca atare.
Imi cer iertare,nu am vrut sa deschid niciun cenaclu; a fost o decizie disperata,recunosc,dar aveam nevoie de o parere profi pentru a ma trezi la realitate.
Mult succes in ceea ce faceti si va multumesc inca o data!
Dacă se deschide aici un cenaclul literar, păi să participăm cu toţii.
Vom vota şi vom da la sfîrşit, la mijloc sau la început premii, diplome, remarci, sfaturi.
Nr.1 : Cu diacritice este Obligatoriu, posibilităţi există.
Cei care scriu poezie, trimiţîndu-le fără, înseamnă că nu pricep nimic din sunet, sens, armonii, echilibru.
Nr.2 : cuvinte-găselniţe de „puştan”, aiureli : „ambient” („plăcut”), „ai înscris goluri”, „damf mahmur”, „cohlear”, „razi in medie”.
Nr. 3 : adolescentisme ! vorbe-dialog, deloc poezie ! poate în Cenaclul de Luni al lui Nea Nicky, unde poezia a trecut în post-modernism socio-beat-Kerouac-Ginsberg, transplant-transpusă în lagărul morbid comunist lamentabil, în ciuda faptului că pe-acolo s-au perindat totuşi cîţiva Poeţi Adevăraţi, care merită şi ar fi meritat cu mult mult mai mare atenţie, de departe, decît celebrul de azi, Cărtărescu!
Nr.4 : nulă de tot, Nu E !
Exersaţi, perseveraţi, reveniţi peste 1 an !
Salut! Iti citesc articolele de cateva zile si as vrea sa te rog sa imi spui parerea ta despre poezia urmatoare:
———————————
o cale graita gresit,
un pictor usor
„asta-s eu”
si un ambient placut
de
„vai, esti atat de tacut!”.
ai inscris goluri
in stomac
in ciuda damfului mahmur
si te-ai saturat
de acelasi
„vai, esti atat de brut!”
in lumea in care exista
doar nu
te orientezi ca un liliac:
cohlear.
te izbesti de natura
si auzi
„vai, esti atat de confuz!”
razi in medie
o data pe luna
si asta doar cand
realizezi si
afirmi
„vai,esti atat de trist!”
——————————-
Scriu de 2 ani,dar inca ma consider la inceput de drum si chiar as avea nevoie de niste critici constructive.
Multumesc anticipat.