BIFURCAŢII. Din greşeală în greşeală
- 30-01-2015
- Nr. 757
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
După încă proaspăta traumă a OUG cu renunţarea la titluri, urmează, se vorbeşte „în cercuri bine informate“, un Ordin de Ministru (sau o fi tot OUG?) care schimbă regimul abilitării. Pentru cine nu e foarte în temă, abilitarea e un titlu ştiinţific recent introdus la noi (din 2011) care dă celui care-l dobîndeşte dreptul de a conduce doctorat. În Germania, abilitarea există încă din secolul al XIX-lea, Franţa a adoptat-o în secolul trecut („habilitation pour diriger la recherche“). Italia a introdus-o cam în acelaşi timp cu noi. Abilitarea nu are legătură cu titlul universitar deţinut: un lector, de exemplu, se poate abilita şi, din acel moment, poate avea doctoranzi. Nu e nimic anormal aici: un tînăr poate fi deja un excelent specialist în domeniul său; titlul universitar depinde nu doar de capacităţile sale profesionale, ci şi, poate în mai mare măsură, de starea financiară a facultăţii în care funcţionează, de politica de cadre, de coterii şi de alte constrîngeri asupra cărora el nu are cum acţiona. Acum, tezele de abilitare se depun la CNATDCU; acesta repartizează teza uneia dintre comisiile sale de specialitate, care numeşte trei referenţi. Dacă referenţii acceptă teza, urmează susţinerea ei publică într-o şcoală doctorală la […]
……. şi după ce i-au sucit gîtul.
Cumplit adevar.
Dar – ca tot suntem in ziua nasterii lui Nenea Iancu – box populi, box ministerii.
Cititi numai CV-ul stiintific al demnitarilor (nu demnilor!) sistemului: rectorul agricol (oricat, e un progres fata de rectorul-doctorand), pres-ul \\\”noii\\\” agentii de cs si mai ales de inovare, secretarul de stat responsabil de universitati. Se sparie gandul!
io-i scriu cam *asha*: cum ca, ma dusei, invitat de un destoinic matematician roman (din domeniul autorului)
la o masa, la Iashi, in anul 2000. Se facea doftor cineva.
Masa, fain, ma-mbatai in chiar asha hal incat cerui paharu\’ plin cu votca unei niveste de-academician (care-a ¶sit, ofuscata, agapa respectiva, oripilata, desigur, de chiar cererea mea colegiala). Dar, cam dispar *mesenii*, raman *singur* cu proaspatu\’ doftor.
Vorba aia: io *beu*! Dar, nu-mi prea perd mintzele &ntreb pa proaspatu\’ (cu sotzia lui de fatza) cam ce &cam cum.
Imi spune ca-i la o Universitate mai mica. Shi, *odata*
avand doftoratu\’ pan geanta, vrea sa-l *recomand io* pentru postu\’ de… conferentziar.
Io-i spun p-a dreapta: \’\’dom\’le, daca vrei sa te *syn-uchizi*, imi ceri *mie* scrisoarea.
Nu numa\’ ca *nu-s din domeniu\’ tau*, da\’ am *muuuultzi* chiar \’\’amici\’\’ p-acasa.
Hm… M-am dus di colea, n-am mai controlat (cine are timp? cine-shi mai aduce aminte de numele?)
Ceva-mi spune *mie* ca acela-i de muuulta vreme conferentziar.
Inmultzeshte, draga autorule, cu 20 (universitatzi mici)
salariu\’ ala de conf &vei videa cat s-a pierdut (pentru *adevaratzii tineri merituoshi).
Inmultzeshte (ca, doar *biologia* -i p[oa\’ shterge pa ai, profesorii care ne-merita (shi , care iau banu\’ cu lopata)
din *zecile de gunoaie* de pseudo-universitatzi (da Stat!) &o sa vezi, acushica, cum c-o sa ai *bani gramada*.
Cine, insa, cine sa o *faca*? Gunoaiele vandute *governelor*? Ca, o *shtiu*: cum ca nu ajungeai *academician* daca *nu* ti dadeai cu *governu\’ *…
Shi, vorbesc, aicea, de dragul meu *Nae* (din Algebra, cel mai bun din Romania, *atunci*, care-a suferit pe vremea \’\’rejimului\’\’ care-a ridicat p-atatea alte *gunoaie*, ceaushist).
Nu, nu se va putea face *ordine*, draga autorule, pana cand nu se va putea termina odata cu *linsu\’ pan kur*.
Pana cand nu se va putea *face*, odata, chiar *ordine*.
Insemnand, desigur, *fara de nici un fel de discutziune*:
evaluatori *externi*, cu care nu a colaborat *niciodata*
candidatul/candidata…
Ca, vorba aia: pretenari ne sunt muuultzi & ma scuzatz\’: ei \’\’sar\’\’ la \’\’interval\’\’…
Cam p-aciloea tre\’ batuta shaua, autorule, ca sa priceapa beata ( o fi chiar beata?) iapa…
Tre\’, o cred *io*, facuta o *analiza serioasa* a profilor/confilor universitari din Romania.
Io cred (sper) ca cei mai tineri sunt chiar OK. Sunt insa, muuultzi, care *iau paraiu*, mai ales prin cele *mici* universitatzi, care *trebuie datzi , acum, p-afara*.
Ca sa se faca loc unora mai tineri, mai merituoshi, care *vor sa se intoarca*.
Cele bune, dragilor, sunt sigur ca nimeni de p-acilea nu sa simte cu musca pa caciula – ca, io, *nu ma diloc chiar simt,
Nea Marin