Dincolo de faptul divers

„Faptul divers face diversiune“ (le fait divers fait diversion) spunea în Despre televiziune Pierre Bourdieu, iar această caracterizare este astăzi la fel de actuală ca acum două decenii, atunci cînd o lansa celebrul sociolog francez. Şi dacă, stricto sensu, corupţia nu se încadrează în clasica rubrică a faptului divers, mediatizarea cotidiană a „faptelor de corupţie“ o banalizează. Şi, astfel, corupţia se transformă într-un fel de fapt divers. O formă de cenzură invizibilă, care împiedică mediatizarea oricăror forme de reflecţie sistematică privind societatea, este practicată cotidian. Iar politicienii încearcă să folosească această situaţie în favoarea lor, transformînd politica într-un spectacol caricatural. În mod tradiţional, televiziunile, dar mai nou şi site-urile de ştiri, sînt tentate să abuzeze de fapt divers din cauza constrîngerilor economice. Totul pleacă de la selecţia subiectelor, operîndu-se astfel o segregare între cei mulţi, care urmăresc tele-site-urile, şi cei mai puţini care (încă) mai citesc presa scrisă. Dominaţia, în sensul cel mai politic al termenului, exercitată de ecran (fie el televizor, laptop sau tabletă) creează o lume paralelă, pe cît de înspăimîntătoare, pe atît de fascinantă. Nu altfel s-a întîmplat şi în scandalul – amplu mediatizat – provocat de declaraţiile doamnei Elena Udrea. În loc să încerce să analizeze […]