Schimbarea la oase şi la carne a României
Un răspuns pentru Norman Manea
- 18-02-2015
- Nr. 760
-
Doru POP
- Actualitate
- 3 Comentarii
Optimist incurabil, Norman Manea credea – într-un număr anterior al Observatorului cultural (nr. 758, din 6 februarie 2015) – că o nouă schimbare la faţă a României mai e posibilă. Admirabilă certitudine, după cîte a avut de pătimit acest scriitor recunoscut internaţional din partea unui popor marginal. În primul rînd, mă miră nădejdea inocentă şi chiar naivă a omului de cultură pe care îl admir, poate şi datorită acestor calităţi emoţionale şi de caracter. Tocmai Norman Manea, care a văzut chipul hidos al funcţionarilor Statului român, care a avut de îndurat din pricina defectelor congenitale ale sistemului politic autohton, care a fost izgonit ca un duşman de ţară şi care a fost ţinut în exilul ignorării cu bună ştiinţă de către confraţi, iată, crede că mai există ceva admirabil, că mai există speranţă pentru cei care l-au alungat. Poate că, avînd experienţa de zi cu zi a unei Românii autentic de scîrboase şi dureros de dezgustătoare, sînt mult mai sceptic decît Norman Manea. Eu nu aş fi atît de încrezător că România este modernizabilă, că această transformare mai este posibilă. Nici nu sînt convins că sîntem compatibili cu respectarea drepturilor omului şi nici că pe plaiurile mioritice forţele progresiste vor […]
Stimate domnule Pop,
In esenta argumentul dumneavoastra este „Lupul isi schimba parul dar naravul ba” Este un argument cinic opus celui optimist al lui Norman Manea. Ca sa stam in limitele metaforice ale discutiei, schimbarea la fata reprezinta un moment transcendental, o revelatie a existentei Domnului launtric, cu toate promisiunile si indatorarile morale pe care le reprezinta. Asta, cred, este si speranta (nu mai mult) exprimata de Norman Manea: o izbucnire a binelui ascuns de atata supunere. Fiind cinic la randul meu, privesc cu multa prudenta zig-zag-urile morale, dar speranta e altceva. Avem nevoie de cineva care sa-i dea glas. Poate ca devine contagios, si pana la urma Bunavestirea-dorinta de cinste -va fi luata in serios.
Cu cele mai bune ganduri,
Peter Dan, New York
Totusi, dl Pop are si dreptate in unele situatii descrise. Doar ca dansul greseste la solutie: in alte doua articole anterioare avea solutia pentru Romania si aceasta era o „stanga marxista” !!!
D-le Pop nu ma gasesc in Romania de foarte multi ani dar se pare ca ceace descrieti este culoarea locala in cercurile inalte a intelectualilor romani. Cred ca in cazul specific a lui Manea este o manifesare de invidie intensa. In engleza exista o expresie: can’t stand success. In plus este o mancatorie normala mai ales in academia.. Nu stiu si nu cred ca e cazul ca in alte tari nu exista manifestari similare. Din cauza ca omul este un animal social aceasta este o forma de a o exprima intr’un fel mai „pitoresc”. Toti suntem egali dar unii dintre noi sunt mai egali decat altii la fel ca si porcii lui Orwell.