Mizele sociale ale romanului

Cu Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (Polirom, 2014), Dan Lungu (n. 1969) a ajuns la cel de-al cincilea roman (pentru a nu mai pune la socoteală cele două volume de proză scurtă şi antologiile coordonate, legate de cultură şi mentalităţi în comunism):Raiul găinilor (fals roman de zvonuri şi mistere), 2004, Sînt o babă comunistă!, 2007 (ecranizat de Stere Gulea), Cum să uiţi o femeie, 2009, şi În iad toate becurile sînt arse, 2011. Scriitor dintre cei mai traduşi la ora actuală, Dan Lungu, sociolog ca formaţie, are această conştiinţă profesională a scriitorului occidental de a fi prezent pe piaţă, cu o carte nouă, la cel mult doi ani de zile. Temele sale sînt, întotdeauna, sociale, scriitorul abordează aspecte ale societăţii româneşti în postcomunism – iar formaţia pe care o are la bază îi furnizează, cred, cazuri documentate, detaliate, care îi pot servi ca sursă de inspiraţie literară. Aşa se întîmplă şi în cel mai recent roman al său, care are în centru cazul Rădiţei, o fetiţă rămasă în grija bunicilor, în anii ’90, fiindcă mama ei pleacă la muncă în Italia spre a face rost de bani pentru întreţinerea familiei. Rădiţa, un pesonaj-reflector Împreună cu Lucian Dan Teodorovici şi […]