DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Totul trebuie tradus*
Fragmente din cartea Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest)
- 27-02-2015
- Nr. 761
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 1 Comentarii
Democraţia-traducere: a face public, a traduce limbaje şi cunoştinţe experte. Cîtă vreme nu există traducere în comun, în limba comună, nu există democraţie. Temele şi discuţiile experte de interes public trebuie traduse. Intelectualii publici ar trebui să fie, de fapt, traducători, decodori, transcodori, nu simpli experţi (producerea monopolist-esoterică, la secret, „sub pecetea tainei” – „egipţianism” –, a unei forme economice capitaliste de cunoaştere, şi impunerea ei în întreaga societate în detrimentul altor cunoaşteri, populare), ci experţi publici, cu atît mai mult cu cît traducerea nu doar comunică, vulgarizează, popularizează, pune la dispoziţie, obligă la preluare şi utilizare, ci transformă, creează: înseamnă democratizare nu doar a consumului, ci şi a producţiei. Intelectualul-traducător, expert în traducerea publică, în constituirea treburilor publice tocmai prin/ca traducere. Intelectualii nu trebuie să decidă sau să consilieze (întotdeauna) puterea, ci să traducă, să fie operatori ai mediului de constituire a treburilor publice. Intelectualul-trădător al idealului intelectualului-traducător. Redefinirea intelectualului public, care e public nu doar pentru că se exprimă public, nu (doar) privat, ci mai ales pentru că face public, în beneficiu public (constitutind, astfel, însăşi „sfera publică”, care nu este niciodată şi o dată pentru totdeauna dată), ceea ce este (în permanenţă) privat(izat), pentru că divulgă şi […]
Frumoasă, generoasă, dar idealistă propunerea intelectualului public ca traducător, întru democratizarea reală a ideilor, a culturii, a societății. De altfel, orice manifest asumă deliberat un coeficient de idealitate, motivat prin necesara urgență a schimbării. Dincolo de paradoxul trăit de oamenii de astăzi, și anume că în era comunicării digitale generalizate tocmai comunicarea autentică are de suferit, perdant substituită de surogate cu sclipici, este în firea capitalismului globalist și globalizant să ignore august-magistral-alienant orice forme de simbolizare care i-ar putea submina dominația, fie și teoretic. Este de notorietate conivența de facto mainstream-underground, în postmodernitate. În contextul subminării mondiale a ideii de educație, dispare sensul oricărui elan traductologic al intelectualui, căci prăpastia mitică dintre ignoranți și inițiați doar în aparență s-a estompat în contemporaneitate, ea este la fel de mare și de dureroasă, prin efectele dezastruoase în plan social, în pofida generalizării aparente a confortului. ,,Trădarea cărturarilor” este încă de actualitate…