TANDEM. Bărboşi şi ostateci
- 27-02-2015
- Nr. 761
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 18 Comentarii
Bărboşi şi ostateci De nu se ştie unde,-n unde,-ţi tulbură minţile Neptun. Figuri ca două guri de tun, – afunde. Figuri de proră,-n ora făr’ de oră, parcă… În cam răspăr cu nava, stăruie o barcă pe care se lăţeşte, ca o eczemă, sarea (marină, iar nu gemă). Fără să supere bolnava barcă, ce încă n-a ajuns cu susul în jos, – pe o parîmă, musul curajos are să măture, în dorul lelii, marea, făr’ să-i înlăture, cu tîrnu’ leneş, sarea. Cît despre gurile de tun, scuipă ostateci, nu obuze; una din ele n-are buze, a doua pare-a lui Neptun. Ostatecii par, şi chiar îs, copii, – şi-s cea mai dulce carne, o carne optimă de tun, de tun expert al cărnii tandre… Cum tandră e şi carnea fetei, a-nsinguratei copilandre din rama tainicei lucarne, care adastă în zadar şi, parcă, ar surîde, – dar orice surîs pe gura bietei de ea,-i, din cîte-au fost şi îs, cel mai îndurerat surîs.
Stimate domn,
„greoaia constructie Busenhalter”, cum spuneţi dvs,, este „greoaie”, în principiu, numai pentru alte auzuri decât cele tedeşti.
Reflectaţi, rogu-va, la acest fapt…
Templul muzelor unde erau pastrate pana la ww2 bijuteriile priamice ale Elenei „testate” prima oara de muza lui Schliemann era muzeul „fuer Ur- und Frueh-Geschichte”. Si cred ca aveau expuse si ceva aur din cetatea Ur, sapata si de arheologii teutoni. Interesanta si plina de miez silaba….
Dragă Adrian,
îţi mulţumesc pentru scrisoare.
Într-adevăr, „Urmuse” e şi Urmuz, şi o „străveche muză”, cum spui tu.
Eu i-aş zice, mai pe scurt, „strămuză”.
Mnemosyne, ca mamă a celor nouă muze, e, oarecum, o astfel de „Urmuse”, – cuvânt ce e un cvasiparonim al lui Urmuz (cum, singurul bănui, ai „ghicit” numaidecât).
Pe curând…
Dragă Adrian, ce fericită întâmplare!
Nu ne-am văzut de cam doi luştri (iluştri,-n cazul ţării noastre, peste poate!) şi iată-ne, acum, stând iar de vorbă (ca pe strada Feuerbach, pe vremuri).
Apropo de strada Feuerbach (numărul 10), i-am trimis, cândva, lui Tavi o misivă, din Turnu Severin, – scriind
pe plic: Dlui O. P., str. Feuerbach sau sfârşitul filosofiei clasice germane, nr. 10… Organili n-au înţeles nimic, iar misiva n-a ajuns la destinaţie.
Cred că-mi mai ştii adresa (dacă da, scrie-ne, te rog!). Eu, pe a voastră, n-o mai am.
All my love…
Dragă Şerban,
Îţi mulţumesc pentru traducerea epigonicei mele tetrastihice urmuze pe care am scris-o stimulat de inegalabilul tău talent, dar şi ca un pretext de a mai folosi de aici de pe malul îngheţat al lacului Michigan germana învăţată in Timişoara mea natală.
…..mai ales pentru ca ne-ati intredeschis putin usa atelierului poetic al Domniei Voastre. Pe langa inspiratie, Poezia e de multe ori si „transpiratie”.
Ci ăstui Walter, să te ţii:
în ciuda fainei lui soţii,
cu tronc îi cade nimfa strânsă
în sutien, – fără ştrimfi, însă.
(Atenţie: „sutien” e trisilabic!
Cât despre „tetrastih”, – nicio aluzie la chiloţii tetra!)
O tălmăcire aproximativă şi într-un stil puţin trivial:
Ce vede Walter, la intrare,
e o sirenă blondă. N-are
ciorapi… De-aceea
nefemeia
face reclamă la ţâţare.
Ultimul rând s-ar continua într-astfel: „ceea ce nu-i o aţâţare”!
În rest, se poate pune,-n locul „ciorapilor”, „călţuni”.
Dacă se pune „ştrimfi”, e cazul ca „de-aceea” să se tetrasilabizeze: „de aceea”. (Nicio aluzie la chiloţii tetra!)
…..milostivitzi-va de noi, sarmanii cititori nu prea naravitzi la limba teutonica si traduceti incantatoarele domniilor-voastre ludice versuri.
PS Tot Francia….Ce diferenta intre greoaia constructie „Busenhalter” si „sprijinul” frantzuzesc („bra”-ul anglo-saxon tot din Hexagon purcede).. Ce sa mai zic de strumfii aclimatizati si la noi in Ardeal.
Und nun der Walter, dieser Dichter,
Trotz seiner schönen Frau, Frau Richter,
Verliebt sich gleich in diese Nymphe
mit BH aber ohne Strümpfe.
Ambiţia (ca şi, mai ales, invidia) e lividă!
Făcând abstracţie, deocamdată, de Baudelaire (despre care va fi vorba altcândva), paloarea e, la Vasco, semnul însuşi al obstinaţiei supraomeneşti cu care caută un misterios, vag şi mirific Calicut (şi mai puţin „calicutane”).
În tălmăcirea-mi proprie, sonetul sună astfel:
Doar setei de periple-n gol
Ce ’n Inzi mirifici nu se curmă
– Salutul nostru fie sol
Al vremii, cap lăsat în urmă
Cum jos pe-o vergă în tumult
Cu caravela într-aceste
Se frământa în spumeg mult
O pasăre de nouă veste
Ce-avea să-i şuiere ’ntr-un cânt
Ce n-are cârma s-o corumpă
Un prea-zadarnic zăcământ
Nopţi, pătimiri şi piatră scumpă
Răsfrânt prin glasu-i fără fiasco
În palid zâmbetul lui Vasco.
Ein blondes Meerweib ist was Walter,
der Dichter, sieht an Postbankschalter;
und diese Nymphe
ohne Strümfe
Reklame macht für Busenhalter.
parlant quand bruyt on maine/Dessus mer ou sus estan
‘Algazy este un bătrân simpatic, ştirb, zâmbitor şi cu barba rasă şi mătăsoasă, frumos aşezată pe un grătar înşurupat sub bărbie şi împrejumuit cu sârmă ghimpată…; spre a-şi manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar şi trage de capătul unei sfori, făcând să-i tresalte de bucurie barba un sfert de oră… Ocupat fiind cu obişnuitele sale cercetări filozofice, i se păru, o clipită, că a pus mâna şi pe cealaltă jumătate a “lucrului în sine”, când fu distras de o voce femeiască, o voce de sirenă, ce mergea drept la inimă şi se auzea în depărtare, pierzându-se ca un ecou. Spre marea lui înmărmurire, văzu cum, în aerul cald şi îmbălsămat al serii, o sirenă cu gesturi şi voce seducătoare îşi întindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al mării… [din ambrazura ferstrei]. Inchirie atunci în grabă o corabie şi, pornind în larg, îşi astupă urechile cu ceară împreună cu toţi matrozii…’
Domnule Șerban Foarță,
Eu trebuie să vă mulțumesc, fiindcă artistul, opera sa și receptorul celebrează ,,structurile antropologice ale imaginarului”…
Titlurile, din nefericire, sunt, la răstimpuri, creatoare de confuzie: confuzie propriu-zsă, nu ambiguitate…
Vă mulţumesc pentru mai justa intuiţie a „în(tun)ecării” (bl)Ondinei din fereastră!
….apropiindu-se de locasul frumoasei malabareze (sau calicutane)? Mallarme, Baudelaire…..erau Poetzi odata in Francia.
Tentaţia agnostică a titlului este impersonal deturnată prin celebrarea mitoeroticei opoziţii dintre masculinitatea distrugătoare şi feminitatea îndurătoare… Fono-morfologia poetică potenţează imaginarul acvatic, potrivit căruia Ondina contemplativă e-Nep(tu[n)ecată]…