Memoriile unui berbant fără asemănare

Personaj excentric, un boem prin excelenţă, Constantin (Costică) Beldie oferă în memoriile sale, de multe ori vitriolante (mai ales în zona de portretistică), o ima gine a Bucureştiului interbelic departe de cea edulcorată, pe care admiraţia (de centru- dreapta) cu precădere postdecembristă a reuşit s-o schiţeze. Personaj incomod, cu un condei care ar stîrni invidia oricărui prozator (reuşeşte să traseze un portret fizic şi moral într-o propoziţie infuzată cu o ascuţime a spiritului demnă de un Saint Simon), a fost un admirator (şi un consumator avid) al sexului frumos, pe care l-a urmărit toată viaţa, sub formele cele mai diverse: de la intelectuale dintre cele mai fine la prostituatele care împînzeau Bucureştii vremii. Fiu al unui cîrciumar cu simpatii socialiste (în localul ţinut de jupîn Dumitru pe insula din Cişmigiu, pe care se află acum Monte Carlo), şi rămas de tînăr orfan de mamă, a practicat, pe rînd, meserii dintre cele mai diverse: a fost învăţător de ţară, apoi funcţionar într-un laborator medical, cîntăreţ în corul Mitropoliei, apoi, după ce-l cunoaşte pe Constantin Rădulescu-Motru, îşi descoperă adevărata vocaţie, de bucătar al gazetăriei. De aici înainte, întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o unor posturi-cheie în jurnalism, cum este cel de secretar de […]