Matila Ghyka, un profil renascentist

Petrick Leigh Fermor, cel care semnează prefaţa autobiografiei lui Matila Ghyka, intitulată Curcubeie – formată din două scrieri publicate anterior: Heureux qui comme Ulysse (Paris, 1956) şi The World Mine Oyster (Londra, 1961) –, afirmă despre memorialist că viaţa acestuia „a însemnat o succesiune excitantă şi poate contradictorie de încarnări armonioase ce se completau una pe alta. […]. Viaţa i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematică şi poezie, geometrie şi electronică, fizică şi estetică, ceremonii şi viaţă boemă, reacţii ereditare şi liberalism dobîndit, gîndire întemeiată pe studiu şi teze ştiinţifice, cu noutăţi, ecuaţii în formă de sonete, precizia exegezei tehnice şi filozofie, cu fascinaţie pentru alchimia incantatorie şi subconştientă a limbajului, emoţie şi analize, magic şi raţiune, visuri şi logică“. Toate acestea îi conturează lui Matila Ghykca un profil renascentist, un om complet, asemenea lui Pico della Mirandola, după cum el însuşi declară, dar cu vădită ironie. Un profil atipic Autobiografia sa este un mijloc prin care pot fi verificate aceste trăsături antinomice, care au conturat un profil oarecum atipic pentru epoca respectivă. Important se dovedeşte a fi ce şi cum selectează privirea retrospectivă a memorialistului pentru a transfera în scrierea sa. „Fericit ca […]