Şerban AXINTE

Prin studiul introductiv și prin nota asupra ediției, ambele semnate de Daniel Cain, se aduce la cunoștința cititorilor faptul că manu­scrisul este intitulat – de mîna autorului, pe prima pagină – Viața unui român din Bulgaria între ani[i] 1908-1918 începînd de la pagina 19 a kaietului. Propriul manuscris. Nicolae S. Șucu. Acesta a stat în păstrare peste șase decenii la Biblioteca Academiei Române, provenind din …

Anunț pe această cale DEMISIA mea din Uniunea Scriitorilor din România. Comit acest gest pentru a atrage atenția asupra abuzurilor pe care conducerea acestei instituții le săvîrșește de mai mulți ani încoace, cu cinism și cu pronunțate tendințe totalitare. Desfid metodele prin intermediul cărora se dorește conservarea prestigiului USR, structură ce nu are în prezent nici o legătură cu ideea de valoare sau cu cea de …

Mircea Cărtărescu este un scriitor despre care mulți își dau cu părerea. Toată lumea este specialistă în Mircea Cărtărescu, mai ales pe Facebook. Dacă ești critic literar, dă bine să strîmbi puțin din nas atunci cînd Mircea Cărtărescu publică o carte nouă. Sigur, nici adulația fără discernământ nu este bună, se știe. Aparițiile, ipostazele publice ale scriitorului sînt comentate cu pasiune în toată media românească. …

Critica lui Mircea Mihăieş a avut mereu o predilecţie pentru scriitorii „pe muchie“, pentru fenomenele controversate – pînă la un moment dat – şi plurivalente ale literaturii. Această caracteristică transpare din mai multe lucrări, precum Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen, Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha sau Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător. Un sistem al disjuncțiilor Naraţiunile critice ale lui …

Andreea Răsuceanu este un cercetător aparte – prin raportare la nucleul dur al criticii douămiiste –, care încearcă să impună, pas cu pas, o nouă direcție în cercetarea românească. Ea părăsește, cel puțin în parte, șabloanele tradiționale ale criticii literare și propune altceva, un alt fel de a discuta despre literatură. Acest lucru s-a văzut încă de la prima ei carte, Cele două Mântulese (Editura …

Cartea Graţielei Benga dedicată douămiismului poetic românesc apare, iată, într-un moment foarte potrivit. Cei aproximativ 15 ani care au trecut de la apariţia noii generaţii de creaţie, îi oferă autoarei posibilitatea de a examina un material consistent şi divers.  Nu mai vorbesc despre faptul că – aşa cum remarcă şi Graţiela Benga, în „Introducere“ – subiectul a suscitat şi suscită în continuare (chiar dacă, în …

Pentru a scrie despre romanul lui Cristian Fulaş, criticul trebuie să renunţe la multe dintre clişeele de receptare ale prozei româneşti de astăzi. Asta pentru că autorul însuşi încearcă să-şi croiască un drum lateral faţă de producţiile literare autohtone ale momentului. Cînd spun drum lateral, nu mă refer neapărat la o ruptură. Cristian Fulaş realizează un mixaj remarcabil între un textualism optzecist upgrade şi un …

Alex Ştefănescu este un om simpatic. Are în mod clar nişte calităţi pe care mulţi şi le-ar dori. Este spontan şi plin de umor. E charismatic şi relaţionează uşor cu lumea. Problema este că aceste calităţi indiscutabile nu-l ajută prea mult în activitatea sa de critic literar. Nu de puţine ori am citit articole de-ale sale cu verdicte critice aberante: laude deşănţate la cărţi submediocre …

Înțeleg critica literară ca pe o specie elastică, mereu vie, aflată, e adevărat, în strînsă legătură cu literatura însăși, dar care are și un anumit grad de autonomie. Cu alte cuvinte, critica poate fi un act artistic în sine. Firește, nu e nici o noutate. În anii ’60, au existat în presa literară românească numeroase dezbateri legate de valențele creatoare ale criticii. Nu mai vorbesc …

De ce ar fi interesat cititorul zilelor noastre, atît de tributar tentațiilor prezentului, de o carte de memorii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea? Este experiența  individuală rememorată capabilă să trezească în cititor ceva mai mult decît o curiozitate superficială? Aceste întrebări par oarecum banale, dar au și ele importanța lor, pentru că funcționează ca o intrigă plasată în afara narațiunii propriu-zise. Exploratorii Cartea lui Dimitrie Ghika-Comănești, …

Din lipsă de spaţiu, voi începe acest text abrupt, fără nici o introducere, fără a stabili relaţionări între scrierile în proză ale lui Mircea Cărtărescu şi fără a aproxima obsesiile „universului ficţional“ – foarte cunoscute cititorilor. Aşadar, direct în subiect. De la autorul Nostalgiei şi al Orbitorului au existat şi exisă în continuare aşteptări foarte mari. El nu prea are voie să greşească, fiecare nouă apariţie …

Trilogia Corso, romanul lui Daniel Vighi, este, de fapt, un cumul de romane, aşa cum sugerează şi titlul. Cele trei componente, Operaţiunea Aubade, Podoabe, şi pălării, şi poncho, şi păr lung, şi mărgele, respectiv, Minunatele afaceri ale capitalistului Ilie Şfeic, pot fi citite atît independent, cît şi împreună. Acestea sînt legate între ele prin unele teme majore ce migrează dintr-un roman în altul, reuşindu-se o …

Anul 2015 a fost bun pentru poezie, dacă ne gîndim la cărţile publicate de poeţi consacraţi precum T.S. Kasis, Radu Vancu, Ştefan Manasia, Teodor Dună, Moni Stănilă sau Robert Şerban. Debuturile sînt şi ele onorabile, deşi, comparativ cu alţi ani, nu au aceeaşi consistenţă şi nu aduc în mod frapant o perspectivă de înnoire a poeziei. În ceea ce-i priveşte pe autorii pe care îi …

Compunere cu paralele inegale este a treia apariţie editorială din seria de autor „Gheorghe Crăciun“, după Acte originale/ Copii legalizate (2014) şi Mecanica fluidului (2014). Această serie – îngrijită de Carmen Muşat şi Oana Crăciun – este foarte necesară, deoarece, în contextul sociocultural mereu în schimbare, se modifică automat şi codurile de lectură. Din cînd în cînd, cititorul trebuie cumva ajutat să rămînă racordat la …

Cu ani în urmă, priveam cu destulă mefienţă cărţile „confecţionate“ din cronici literare. Într-un fel, aveam dreptate. Cred în continuare că o carte de critică pentru a spune cu adevărat ceva trebuie să aibă osatura şi potenţialitatea unei opere literare. Mă refer la organicitatea ideilor, la prezenţa unui flux interior care să unifice corpurile textuale şi să-i dea întregului o anumită capacitate de virtualizare. În …

Amintiri de la Viaţa românească este o scriere memorialistică densă și atractivă la lectură. Mihail Sevastos a reușit, în această carte, să redea aproape integral istoricul, atmosfera și spiritul revistei conduse de Constantin Stere și de G. Ibrăileanu, între 1906 și 1932. După cum mărturisește autorul, prima parte din istoria revistei (1906-1910) o reconstituie după cele auzite de la alţii, în vreme ce partea a …

Memoria ca istorie simultană Sensul ultim al memorialisticii nu este – cum s-ar putea crede – doar acela de a restitui în cheie subiectivă o perioadă de timp mai mult sau mai puţin uitată. Practica memorialisticii impune în primul rînd omul, rezistenţa şi reacţia acestuia la evenimente, la schimbările permanente pe care le aduce viaţa. Memorialistica este istoria simultană a omului. Istoria simultană …

Prin apariţia Anilor romantici, aţi dezvăluit părţi din biografia dumneavoastră, din viaţa dumneavoastră concretă. Sigur, în principiu, toate elementele de real, trecute prin filtrul rememorării şi al scrisului, capătă nuanţe ficţionale. Vă întreb: cît credit acordaţi vieţii reale ca să poată fi transformată în viaţă ficţională? Destul de puţin, chiar atunci cînd există o intenţie în acest sens. Viaţa reală nu poate fi transformată în …

Cele două volume de proză scurtă ale Gabrielei Adameşteanu, Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (1979) şi Vară-primăvară (1989) – reunite, mai întîi, în Opere II (2008) şi, ulterior, în Vară-primăvară (2012) – conţin în filigran aproape toate elementele prin care se caracterizează întreaga operă a scriitoarei. Deşi au autonomia lor, nuvelele pot fi citite şi ca scene dintr-un roman, deoarece, dincolo de subiectele propriu-zise dezvoltate …

Andreea Mironescu reuşeşte, în cartea sa de debut, mai mult decît îşi propune. Ce anume realizează în plus, voi puncta în articolul de faţă. În argumentul studiului, autoarea precizează că unii critici care s-au ocupat de cazul lui Paul Zarifopol l-au considerat pe acesta un izolat şi un „învechit“. Avînd în vedere că autorul ideilor gingaşe s-a situat (cel puţin aparent) în afara timpului său …