Proza lui Alexandru Vlad: corp la pîndă

Textul pe care vi-l oferim mai jos, scris de Gheorghe Crăciun, este inedit. El face parte dintr-un proiect auctorial mai amplu, o istorie sui-generis a literaturii române contemporane, intitulatăPulsul prozei, în care Gheorghe Crăciun a inclus o secţiune aparte, „Pactul somatografic“. Sub această titulatură, George a publicat înObservator cultural, între 10 septembrie 2002 şi 4 februarie 2003, o suită de analize centrate pe „spaţiul aşa-numitului evazionism narativ – spaţiu scriitural, literar, anticlişeizant şi inovativ prin excelenţă“, detectat de autor în „cărţile durabile ale prozei noastre din ultimii 50-60 de ani“, cum mărturisea în articolul ce prefaţa cele unsprezece comentarii apărute în paginile revistei. Deşi, după textul consacrat Gabrielei Adameşteanu, seria acestor lecturi hermeneutice s-a întrerupt, Gheorghe Crăciun nu a abandonat proiectul de a scrie despre motivaţiile scrisului, pe care le considera a fi de natură corporală. În computerul său există un folder special, Pulsul prozei – titlu al unei cărţi alcătuite din cinci secţiuni distincte: „Fronturi de undă“, „Pactul somatografic“, „Panou cu debutanţi şi consacraţi“, „Înapoi, la prezentul trecut“ şi „Împuşcături încrucişate“, urmate de un „Post scriptum“ ce conţinea un singur text – „Proză şi prizonierat“. Aici, textul despre Alexandru Vlad se intitulează „Proza lui Alexandru Vlad: corp la pîndă“. […]