MUZICĂ. André Rieu, excentricul calculat
- 19-03-2015
- Nr. 764
-
Alexandru DUMITRIU
- Arte
- 6 Comentarii
Nu văzusem niciodată, pe YouTube sau pe oricare alt site, vreo secvenţă dintr-un concert al lui André Rieu. În realitate, cu atît mai puţin. Am aflat, zilele trecute, că André Rieu a venit în România pentru a pune la punct cele şapte concerte pe care le va susţine, consecutiv, la Bucureşti, în iunie. O performanţă, dacă am reţinut corect, record personal al dirijorului de 65 de ani. Cred că doar concertele lui Michael Jackson au mai produs, la noi, o asemenea mobilizare. M-am familiarizat, deci, cu André Rieu întîmplător. Pe 4 martie, am avut ocazia să asist la un spectacol din cadrul turneului francez Love in Venice. La Orléans. Cine m-a invitat îmi spusese că va fi ceva funambulesc. Nu neapărat muzical, cît ca atmosferă. Una oarecum extravagantă. De entertainment. În fine, aveam să mă edific la faţa locului. Nota insolită preconizată m-a izbit de la bun început, prin descinderea carnavalescă a violonistului şi a cosmopolitei sale orchestre: Johann Strauss Orchestra. Însoţiţi de aplauze incandescente, aceştia au urcat pe scenă după traversarea sălii. Hotărît lucru, nu va fi un concert prielnic reveriilor, aşa cum mă obişnuisem la Sala Radio. André Rieu are un magnetizant instinct de rockstar. De fapt, […]
Andre rieu, un filfizon netalentat. Un articol excelent, ce releva un adevar pe care doar mediocrii il ignora.
Domnule jurnalist, va dedic cu drag piesa Maestrului ,,Adieu meine kleiner Gargeoffizier”si chiar sper ca n-o sa mai participati vreodata la un concert Andre Rieu.
@lucid Nu inteleg de ce sunteti asa de dur cu Andre Rieu! El face in muzica ceea ce Basarab Nicolescu face in stiinta: spectacol ieftin pentru mase! Iar pe cel din urma il admirati neconditionat, spuneati ca are si opera (articolul lui L. Ornea din numarul trecut)! Deci, care e problema dvs? Daca oamenii nu sunt capabili sa inteleaga si sa admire muzica adevarata, merge si un concert cu steaguri si paralele fotbalistice, asa cum cei care nu pot face si intelege stiinta adevarata fac si ei ce pot, adica un ghiveci cu pretentii academice.
Lucid ar fi vesnic in dureri.
André Rieu este un mare artist. Publicul său – de toate vârstele (se poate verifica) – se simte bine la spectacolul conceput de el însuşi. Cu certitudine. Spectatorul zâmbeşte, râde, dansează şi, ceea ce este foarte important, se simte parte din acel spectacol grandios. Chiar şi un mini-număr care (să credem) displace (şi la care s-a făcut referire), avem a reţine, l-a regizat o artistă, Manoe Konings. Da, un artist complex. Cântă impecabil la mai multe instrumente: clarinet, saxofon, cimpoi etc. Dar de ce să nu amintim şi de multe alte numere surpriză, unice, superbe?!… O, Doamne, nu importă picioarele dirijorului (regizor şi artist impecabil), ci doar ceea ce realizează capul său, împreună cu a sa echipă! Şi nu interesează unde locuieşte (săracii de noi, gândim doar la corupţia neruşinată din România), ci doar ceea ce creează, ceea ce a realizat şi realizează. Nu are importanţă cât costă un bilet, atâta timp cât (eşti conştient) pentru câteva ore… vei deveni parte dintr-o poveste… care, foarte posibil, îţi va alina restul zilelor – cu amintiri de neuitat. Lacrimile unor spectatori spun multe. De ce ne place să rănim munca unui om care a încântat şi încântă milioane de spectatori din întreaga lume?!
….Shostakovich” !!!!! Mare Tzi-e gradina!
Andre Rieu se inscrie glorios in linia kitschului si a cabotinismului concertelor celor trei mari tenori, ale lui Pavarotti and friends si ale amaratilor de dirijori de la concertele de Anul Nou de la Musikverein.
Daca prostia ar durea…..