Un prozator de factură cortazariană

Pentru Radu Mareş, prozator pursînge, fie că se desfăşoară în spaţiul generos al romanului, fie că preferă proza scurtă, literatura şi viaţa constituie un continuum imposibil de disociat. Cel mai recent titlu al bibliografiei sale, Sindromul Robinson, este un volum ce reuneşte patru povestiri, variaţiuni pe tema singurătăţii şi a fanteziei creatoare, potenţate de solitudine, dar şi incursiuni fascinante în universurile ascunse dincolo de faţade, dincolo de „ceea ce vedem şi evaluăm cu simţurile şi cu mintea“.   Singurătatea, distanţa pe care o pui între tine şi lume, nevoia de izolare – toate acestea sînt trăsături comune personajelor din povestirile lui Radu Mareş. Aproape toţi suferă de „sindromul Robinson“, căci, într-un fel sau altul, toţi sînt locuitori ai unei insule, pe care se retrag în căutarea propriei identităţi: personajul- narator din „O bătaie în uşă“, autorul retras în cabana izolată din munte, pe timp de viscol („Sindromul Robinson”), invalidul Al, singur în biblioteca imaginară pe care o poartă cu el, după ce fusese nevoit să înstrăineze toată arhiva personală („Antimetafizica“), şi Irina, fiica unui înalt oficial comunist, stingheră în lumea tatălui, din care simte nevoia să se retragă în „fortăreaţa“ propriului apartament („Linii şi cercuri“). Toţi poartă cumva la vedere […]