LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Istoria ca o lungă poveste

Sir Steven Runciman (1903-2000) este, alături de Arnold Toynbee (1989-1975), unul dintre marii povestitori ai istoriei secolului al XX-lea. Vechea şi marea şcoală de istorie britanică şi-a păstrat la nivel înalt prestigiul. Medievist şi bizantinolog de mare suprafaţă, dincolo de uriaşa admiraţie şi preţuire dobîndite printr-o carieră academică atipică – multe-multe călătorii, conferinţe şi prelegeri pe te miri unde (stagii mai consistente la Cambridge şi Istanbul), Sir Steven Runciman s-a dovedit şi un realmente talentat story-teller. Observăm la el, pe de o parte, interesul pentru documente rare şi accesul la arhive greu accesibile – contactele sale la cele mai înal – te niveluri aristocratice şi politice l-au ajutat din plin să ajungă la multe surse de primă mînă –, iar pe de altă parte, talentul şi bucuria de a da o formă accesibilă multiplelor sale poveşti/po – vestiri/istorii brodate pe canavaua informaţiilor şi documentelor istorice de primă mînă. De aici şi popularitatea lui, ca şi în cazul lui Nicolae Iorga, dincolo de preţuirea confraţilor de breaslă. Alături de cartea-i faimoasă, Căderea Constantinopolului – deja tradusă şi prezentă în trei ediţii în limba română (şi mă întreb cum arată versiunea în turcă, pentru că ei nu folosesc, mai nou, decît formularea […]