DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Ce ne aduce laolaltă şi ne ţine împreună (Taryn Simon, un decupaj)
- 24-04-2015
- Nr. 769
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 0 Comentarii
Sub un titlu doar aparent fantezist, ludic, baroc (Vues arrière, nébuleuse stellaire et le bureau de la propagande extérieure; Rear Views, A Star-forming Nebula, and the Office of Foreign Propaganda, Jeu de Paume, pînă la 17 mai 2015), Taryn Simon este o artistă (cuadragenară newyorkeză) de toată încrederea, pe care te poţi baza, cu care ai ce lucra, pe care n-o poţi evita, ceea ce nu e chiar întotdeauna cazul în arta de azi. Serioasă şi exactă, cu o imaginaţie artistic-procedurală impecabilă şi implacabilă (nici excedentară, nici lacunară), Taryn Simon incarnează o imagine nu atît de frecventă pe cît s-ar putea crede a artistului contemporan, ştiind să evite atît emfaza patetismului, cît şi pe aceea a narcisismului, altfel spus atît politizarea reductiv-heteronomică, cît şi pe cea paradoxal re-estetizantă a artei (în numele politicului se poate face orice, şi în primul rînd dizolva arta însăşi). Este, altfel spus, un artist care corectează şi redresează intervenţia socială şi politică a artei contemporane, ştiind s-o descopere publicului în utilitatea ei de neînlocuit, specifică: clinic fără enfază, între media, antropologie şi pulsiunile oamenilor, adică între imagini şi discursuri, în spaţiul aparent inexistent care constituie, de fapt, imensa marjă de manevră a schemelor, fantasmelor şi […]