DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Pentru a-l introduce pe Bruno Latour

Pe Bruno Latour îl urăşte şi îl afuriseşte toată lumea, dar nu îl poate ocoli nimeni: este inamicul comun nr. 1 pentru toate taberele și sub-taberele (ajutîndu-le, cînd nu să se constituie propriu-zis, măcar să-și justifice și să-și consolideze identitatea). Toată lumea este supărată pe el: şi dreapta, şi stînga, şi tradiţionaliştii, şi „revoluţionarii“, şi constructiviştii, şi realiştii, şi postmoderniştii, şi noii (şi vechii) metafizicieni, şi „analiticii“, şi „continentalii“, şi umaniştii, şi „ştiinţificii“ (unii), şi ecologiştii, şi econegaţioniştii etc. Tuturor vine el să le strice războaiele și jocurile politico(s)-academice. O astfel de performanţă, mai greu, dacă nu chiar imposibil, să recunoaştem, de atins! Dar este absolut firesc să fie aşa, din moment ce acest gînditor – pe care nimeni nu ştie prea bine cum trebuie să-l definească: drept sociolog sau antropolog al ştiinţelor, drept filozof? –, ca un adevărat trouble-fête, strică pur şi simplu jocurile şi complicităţile, înţelegerile sistemice (de sine şi între ei, unii cu alţii) ale modernilor, prin care aceştia separă lumea în două şi pe ei înşişi, în consecinţă, în tabere întotdeauna opuse, într-un război infinit, fără pace şi fără victorie, dar cu profit. Filozof atent în principal la activitatea oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor, întotdeauna […]