Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Istorie şi memorie. Calvarul evreiesc (I)
Carol IANCU, Alexandru-Florin PLATON (coordonatori) - Pogromul de la Iași și Holocaustul în România/ Le Pogrom de Iași et la Shoah en Roumanie
- 29-05-2015
- Nr. 774
-
Țicu GOLDSTEIN
- ISTORIE
- 7 Comentarii
La iniţiativa profesorului Carol Iancu, de la Universitatea din Montpellier, şi a lui Alexandru-Florin Platon, decan al Facultăţii de istorie a Universităţii ,,Al.I. Cuza“ din Iaşi, a fost organizat, în zilele de 26 şi 27 iunie 2011, un colocviu internaţional prilejuit de împlinirea a 70 de ani de la Pogromul de la Iaşi (29 iunie 1941). În cadrul simpozionului au prezentat comuni cări 25 de cercetători din România, Franţa, Israel, Elveţia şi Republica Moldova. Cu acel prilej, Aurel Vainer, preşedintele Comunităţii Evreieşti din România, a rostit o alocuţiune în care a subliniat importanţa rememorării actelor inumane săvîrşite la Iaşi, aşa cum apar în documentele epocii şi cum sînt puse în lumină de noile descope riri ce dovedesc premeditarea. Prin grija Editurii Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi, lucrările colocviului au fost publicate, în 2015, într-un volum intitulat Pogromul de la Iaşi şi Holocaustul în România. Nu ne propunem aici o relatare rezumativă, ci, mai cu rînd, semnalarea unor teme de reflecţie. Antisemitism înainte de război Într-o comunicare intitulată „Evreii din România între cele două războaie mondiale în corespondenţa diplomatică franceză“, istoricul Carol Iancu subliniază rolul po zitiv al Franţei în recunoaşterea indepen denţei statale a ţării noastre, condiţionată de semnarea Tratatului […]
dumneata, daca ti-ai pus sa complexezi o biata mulgatoare de vaci ai reusit….postarile dumitale imi dau batai de cap, au o gramada de idei…
cu privire la cele scrise de mine din memorie se cuvine sa fac urmatoarele precizari, caci m-am dus la Opere complete vol.II ale lui Anton Golopentia ( tari de tot scrierile sociologului!) si dau de:
la pag. 359 recensamant 1930: 756930 evrei; in urma detasarilor de teritoriu, ar fi ramas cu 328.068 de evrei atunci ( este aici un artificiu ingenios, care da mici erori, dar pe-acolo ar fi cifrele),
la recensamantul din 1948, in care din teritoriile detasate numai nordul Transilvaniei revine la patria-muma, gasim cifra de 138.795 (la pag. 460).
diferenta ar fi de 190.000 de evrei lipsa la apel, de care spuneam eu ca-i are pe constiinta Antonescu.
la aceasta cifra se adauga cei omorati in Bucovina de nord, Basarabia, Transnistria si mai incolo, dar eu nu stiu aici mai nimic statistica, nu ma bag…
cat priveste antisemitismul romanesc eu zic, ca si dumneavoastra, sa fim mai prudenti! pe tema asta, o perspectiva sociologica demna de cunoscut este cea propusa de Zeletin.
as adauga si alti factori care ar trebui luati in discutie: modul in care evreii au pus mana pe padurile din zona Vrancei, aflate in devalmasie sau modul in care s-au comportat ca administratori ai mosiilor boierilor de tara in Moldova, lucru care i-a facut tinta a taranilor rasculati la 1907 ! cu alte cuvinte, sa ne ducem, cum spune Weber, si la rationalitatile substantiale ale lucrurilor, nu doar la cele formale, juridice caci, altfel, in afara acestor rationalitati substantiale nu ai cum sa intelegi nebunia unei guvernari precum cea a lui Antonescu!
si as mai adauga ceva: in spatiul nostru ideea drepturilor omului, nu a patruns nici ca idee juridica si nici ca idee nonjuridica! motivele sunt iarasi interesant de evaluat, dar nu e locul aici, iar Vasile, barbatu-miu, tipa la mine sa las calculatorul si sa-i fac mamaliga!
daca nu cumva am pus-o aici, scriind toate astea!
Dacă B. Fundoianu ar fi rămas în România, Benjamin Fondane n-ar fi murit la Auschwitz!
Cred ca nu ai citit bine studiul lui Golopentzia. Exista date publicate de Federatia Comunitatilor Evreiesti din care reiese ca in toamna lui 1940 pe teritoriul Romaniei amputate erau cca 312 000 de evrei iar in 1945 pe acelasi teritoriu erau mai multi cu cateva zeci de mii. Paradoxal? Nu, caci desi cateva mii emigrasera prin Constanta cu permisiunea lui Antonescu, venisera mai multe mii dintre supravietuitorii Transnistriei (evrei mai ales din Basarabia), marea lor majoritate preferand sa revina in Romania decat sa fie „eliberati” de Armata Rosie. Dintre deportatii din Ardealul de Nord au revenit putini supravietuitori caci o parte au ramas in Europa Centrala dupa eliberare. De remarcat ca pana in 1961 au facut Aliya in Israel cca 200 000 si inca cca 100 000 pana in 1970. Dintre cauzele antisemitismului romanesc pomenesc doar una psihologica a moldovenilor: gandeste-te cum au reactionat niste tzarani majoritar analfabetzi izolati de sute de ani in traditiile lor cand s-au trezit cu zeci de mii de straini (imediat dupa Tratatul de la Adrianopole care liberaliza comertul in Tzarile Romane) complet diferiti ca religie, obiceiuri, port, etc etc si care nu doreau sa se integreze („in-pamanteneasca” era termenul in epoca) pentru ca incepusera deja sa-si faca loc ideile pre-sioniste ale emigrarii in Palestina. A existat desigur si un curent integrationist condus pana la ww2 de dr. Willi Filderman, asemanator cu cel din Austro-Ungaria, mai ales in randul intelectualilor evrei, dar multi evrei simpli fara pozitie sociala importanta au ales inca de pe la 1880 (solutia (pre)sionista) – atunci apar primele colonii de evrei din Romania in Palestina – exista si azi urmele lor mai ales in ceea ce priveste cultivarea vitzei de vie in regiunea Haifa (veneau din Moldova, patria vinului). Desigur majoritatea au ramas pana dupa ww2 in Moldova si Muntenia dar erau in asteptarea „plecarii” (La anul la Ierusalim!) si nu erau dispusi la in-pamantenire. A venit apoi comunismul (dupa ww1) dar asta e alta poveste. Nu cred ca prea curand vom avea o istorie sine ira et studio a relatiilor romano-evreiesti de la 1830 incoace. O ultima remarca: pana pe la 1800 evreii – mai ales sefarzii din Muntenia – erau solid integrati in societatea autohtona (isi pastrau religia, evident), fiind doftori (Smil al lui Stefan cel Mare), spitzeri, etc. Problema a aparut o data cu cresterea exploziva a nou-sositzilor din zona ruso-ucrainiana care fugeau de persecutii si sperau intr-un viitor mai ales „comercial” in Tzarile Romane.
la recensamantul din 1931 erau in jur de 780000 de evrei!
cati erau in 1831 in Moldova si Valahia? cat din aceasta diferenta se datoreaza sporul demografic si cat migratiei?
exista un studiu al lui Anton Golopentia care compara recensamantul din 1931 cu cel din 1948 si scotand din calcul evreii disparuti in nordul Ardealului, nordul Bucovinei si Basarabia ( cei din Cadrilater sunt foarte putini) stabileste ca la intrarea tarii in razboiul cu sovieticii, pe teritoriul tarii ar fi fost cam 380000 de evrei, iar dupa razboi, pe acelasi teritoriu, ar fi fost cam 190000 de evrei. Deci cifra lipsa, adica in jur de 190.000-200.000 de evrei ar fi imputabila lui Antonescu! Eu asa am inteles studiul lui Anton Golopentia, poate cineva il intelege mai bine!
Despre spiritul antisemit am insa o intrebare tot istorica: am citit candva un mic studiu demografic realizat de Constantin Stere si in care se arata ca in 50 de ani, populatia evreiasca din Moldova si Valahia a crescut de 25 de ori, in secolul al XIX-lea, ca urmare a imigrarii dinspre Rusia, Polonia, Galitia! S-a mai intamplat undeva in Europa asa ceva?
Pai daca ar fi fost un antisemitism nemaipomenit, cumde au venit in evreii pe aceste plaiuri!
pe de alta parte, climatul s-a schimbat in perioada interbelica, in care, din cate imi dau seama, antisemitismul a inflorit!
pe scurt, nu as deduce de-aici niste legi sau niste regularitati sociale…
au existat momente favorabile traiului si momente sa le zicem greu suportabile traiului pentru evrei pe aceste plaiuri!
@Dan – a aflat-o de la Marx si Engels, doi nefartati de-un neam si-o lege. Ma intreb, daca Romania a fost „cea mai antisemita”, ce-o fi fost al treilea Reich?
Aşadar: „nu e o exagerare să spunem că România a fost ţara cea mai antisemită din Europa înainte de război“…
De unde o fi ştiut asta Hannah Arendt?
De la Martin Heidegger?
Vorbe şi fapte, forma fără fond
„Chestia evreiască”- I. L. Caragiale- Publicistică: un text „nevinovat” ??
M. Eminescu, poet naţional şi ziarist, prezent în publicistica timpului…
Vorbe şi fapte, forma fără fond ?
Statul de drept, constituţia, cetăţenii au drepturi… Regatul Romania îi convinge pe occidentali în anul 1881 la congresul european din Berlin în privinţa drepturilor cetăţenesti pentru evrei……
La adunarea de la Alba Iulia 1918 se proclamă drepturile cetăţenilor, acum „minorităţi naţionale” (30 % din populatie) în privinţa limbilor (maghiara, germana, sîrba, etc..), culturii si autonomiei administrative în aceste domenii. Romania Mare interbelică…. vorbe şi fapte….
Unde sunt azi cei 700.000 de cetăţeni evrei din Romania Mare interbelică?
Tendinţele puternice de purificare etnică în Regatul Romania şi în Romania Mare (promovate de stat si de politică) sunt continuate în „epoca de aur- NATIUNEA ceusistă”. Care sunt consecinţele acestei doctrine de „stat UNITAR centralizat” în economie, administraţie, justiţie, cultură, literatură, artă ? Ce se poate constata azi ca urmare a preluării pe hîrtie a valorilor universale, în regatul Romania 1881, 1918 Romania Mare, 2007 la aderarea în UE ?
Data nasterii la Sibiu decide soarta cetăţeanului Sibian: Oskar Pastior nascut 20 octombrie 1927, deportat în ianuarie 1945 (Atemschaukel- leagănul respiraţiei) … şi Klaus J. născut 13 iunie 1959.
Statul de drept 2015, constituţia, justiţia independentă şi eficientă, vorbe şi fapte…. în dezbaterea publică şi azi la Sibiu / Romania europeană.
Forma fără fond sau o societate de cetăţeni cu drepturi şi obligaţii, formulate ca drepturi şi valori universale? Ce îşi doresc tinerii din Sibiu şi Romania europeană azi? Ce speranţe au?
Generaţia internet de azi (în limba engleză…) are acces direct la un patrimoniu cultural, tehnic, artistic, juridic…. universal. Generaţia smartfone nu mai este încătuşată în doctrina „specificului naţional autohton”…
Istoria Romaniei ( L. Boia-Transilvania 2015 …) sau Istoria Romănilor ( N. Iorga, Goga, I. Antonescu, Romania Mare interbelica): 1916 Decalarţia de război / Bucuresti, 1941 soldaţi treceţi Prutul…..momentul prielnic în istorie….
Romanizarea Basarabiei, Romanizarea Dobrogiei, Romanizarea Sibiului…..ca politică de stat şi practică administrativă……. cu umbre care nu sunt, v-a intunecat…..
…De altfel, trebuie să reflectăm la cuvintele Hannei Arendt, mare politolog, cînd scria, în Eichmann la Ierusalim, că „nu e o exagerare să spunem că România a fost ţara cea mai antisemită din Europa înainte de război“….
Cetăţenii Sibiului 2015 au dublă cetăţenie în Romania europeană….. Cine vorbeste azi curent două- trei limbi în Sibiu / Romania europeană 2015 ?