Economia planificată a textului

Poetul Andrei Bezdetnîi (fără copii) este un „om rău“. Tot ceea ce ştim despre el e că ţine la mare preţ o anumită dată a lunii noiembrie, nici măcar o lună întreagă, deoarece doar în data de 7 e momentul în care poate să culeagă rodul muncii unui întreg an. „Cererea de graminee literare pentru ziua aniversării lui Octombrie era atît de mare, încît se cumpăra orice marfă, numai să se potrivească la solemna temă. Şi acest om rău, Andrei Bezdetnîi, profita din plin de acest lucru“ (1.) Poetul săvîrşeşte păcatul de moarte într-o economie planificată a limbajului: el este un speculant, joacă la „bursa literară“, transformă revistele culturale, şi nu numai, în clienţi cărora le devine un furnizor tenace. Aproape că seamănă cu negustorul capitalist de la începutul erei industriale, care-şi prezenta la oraş ţesăturile/texturile fine, special adaptate pentru gusturile doamnelor prăfuite într-o existenţă provincială. Numai că, în lumea economiei planificate a limbajului, nici sărbătorile nu sînt făcute să revitalizeze mecanica zilelor. Sau, dacă o fac, e într-un mod paradoxal: ele sînt veritabilele probe, în care mecanica este adusă la turaţie maximă. E un paroxism al aplicării corecte a liniei şi a unui entuziasm birocratizat. Ceea ce este dogma […]