Comedia erorilor și fabula morală

Printr-al cincilea lungmetraj al său, Corneliu Porumboiu demonstrează că, după o perioadă de căutări stilistice, şi-a găsit – şi poate să îşi impună – propria voce în cinematograful de artă contemporan.   Scriind, acum aproape doi ani, despre Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, al treilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, încheiam exprimîndu-mi îngrijorarea că regizorul ar putea eşua „într-un cinematograf autist, în care lipsa de comunicare dintre personaje să fie dublată de lipsa de comunicare dintre autor şi spectatori“. Următorul său film, experimentalul Al doilea joc (o evidentă notă discordantă în opera de pînă acum a lui Corneliu Porumboiu), mi-a adîncit îngrijorarea. Din fericire, Comoara l-a reconciliat pe cineast cu publicul său, fără ca amprenta regizorului să slăbească ca urmare a unor concesii făcute comercialului facil. Dimpotrivă, filmul convinge prin inteligenţa, subtilitatea şi talentul reconfirmate de autorul său. Protagonist este Constantin Toma, pe scurt Costi (Cuzin Toma), un funcţionar de primărie bucureştean, plin de griji pentru ziua de mîine: cum va reuşi să îşi întreţină în continuare familia, ţinînd totodată pasul cu ratele de la apartament şi maşină? Într-o seară, vecinul Adrian Negoescu (Adrian Purcărescu) bate la uşa lui şi, după ce îi este refuzat un împrumut […]