TEATRU. Despre senzaţia de elasticitate cînd păşeşti în Coimbra
- 12-06-2015
- Nr. 776
-
Iulia POPOVICI
- Actualitate
- 3 Comentarii
Cu o săptămînă în urmă, Institutul Cultural Român de la Lisabona (ICRL) a organizat o serie de evenimente dedicate teatrului lui Matei Vișniec – două reprezentaţii, la Lisabona și Coimbra, cu Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (UNTEATRU, București), în montarea Cătălinei Buzoianu, cu Iolanda Covaci și Marius Călugăriţa, urmate de un dialog cu dramaturgul, și ultima reprezentaţie cu Despre senzaţia de elasticitate cînd pășim peste cadavre, montată, în premieră mondială, de compania Escola da Noite (regia: António Augusto Barros) la Coimbra. Pentru că montarea piesei Despre senzaţia de elasticitate…, pentru prima dată, la cinci ani de la scrierea ei, nu în Franţa, și nici în România, ci în Portugalia, reprezintă un eveniment cu totul aparte, iar spectacolul și-a încheiat, aproape, ciclul de prezentări pentru publicul lusitan, profit de ocazie pentru a vorbi, despre acest text și această punere în scenă, cu autorul româno-francez şi regizorul portughez. Matei Vişniec: „Ceea ce a trăit Europa în secolul al XX-lea este profund absurd“ Care e istoria acestui text, Despre senzaţia de elasticitate cînd pășim peste cadavre, atît de impregnat de opera lui Eugène Ionesco? Matei Vişniec: E o întreagă aventură. Acest text s-a […]
Coimbra se pronunta CUIMBRA, ia cititzi asa versurile serbanfortzesti, la fel de seducator baroce precum Biblioteca lui Joao al nustiucatelea. Zambra trebuie sa fie mioritica sambra de la noi.
Zic membrul şi membra
echipei de ombra
că doar la Coimbra
se-adulmecă ambra
se gudură umbra
se vindecă zâmbra
(lusitanilor cai:)
Fantastica biblioteca baroca de pe deal – facuta cu aurul brazilian, desigur, dar ce minunatie! Strabate veacurile nu ca efemera piesutza a unui cvasi-anonim autor emigrat „inspirat” de Somesan (ce piesa tare s-ar face din „notele” acestuia), piesa pusa in scena de un la fel de cvasi-anonim stangist care vorbeste si el sa se afle in treaba despre „dictatura” lui Salazar, cand e vorba doar de un regim autoritar care a salvat Portugalia de la dezastrele crizei economice din 1930 si mai ales de WW2. Ca s-a impotmolit in Angola in lupta cu mercenarii comunisti ai lui guevara e alta treaba, important e ca azi Portugalia si fostele sale colonii sunt in cele mai bune relatii.
Orbiti sunt stangacii in orice parte a lumii!