Cîntecul morţilor. La Periprava
- 12-06-2015
- Nr. 776
-
Marius OPREA
- ISTORIE RECENTĂ
- 7 Comentarii
Din 2006, de cînd am iniţiat programul de arheologie contemporană, ca preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, nu mi-am putut imagina că o să trăiesc ceea ce s-a petrecut în cîteva zile la Periprava. Un loc pe care l-am ştiut din cărţi, din poveşti ale supravieţuitorilor de acolo, pe o insulă transformată într-un lagăr de concentrare comunist, care a fost socotit un iad pe pămînt. O parte a lumii noastre, lipovenii care sînt trăitori la Periprava, este osîndită şi astăzi să zacă în arşiţă vara şi sub geruri şi viscol năprasnice iarna, sub pecetea morţilor care mi-au părut că respiră de sub pămînt sub acel cer de un albastru pînă dincolo de nori, şi încă îşi trăiesc povestea suferinţei lor pe insula aceasta mare, care este în sine o definiţie a singurătăţii. A unei tristeţi şi nimicnicii care ne-au cuprins şi pe unii dintre noi, dintre aceia care am fost acolo, în căutarea morţilor şi a demnităţii lor, pe un mare ostrov pe care, ca prin minune, din nisip răsare iarba şi viţeluşi legaţi de salcîmi singuratici o pasc. Cum se calcă pe apă Încerc acum să vă povestesc ce am trăit acolo, alături […]
:::pentru că acum orice funcţionar de birou de pe la IICCMER care se alătură celor patru – Oprea, Scrobotă, Grozea şi Petrov – e şi el mare arheolog, inclusiv domnul director Budeancă…
Ultima parte din articolul semnat de dl. Marius Oprea mi-a amintit o întâmplare cu valoare de fabulă petrecută pe la începutul secolului al XX-lea, aici, pe plaiurile mioritice. Înainte de a v-o spune trebuie, însă, să îmi scot pălăria (o să şi înţelegeţi curând de ce am ales această formă de manifestare a respectului!) în faţa istoricului Marius Oprea pentru toată contribuţia sa la ceea ce numim istoria recentă a României. Cu atât mai mult cu cât are numeroase merite, \”tăcute\” în ultima vreme şi cu atât mai uşor de uzurpat. Dar, asta se pare că este strategia. Simplă: întâi îi este minimalizat meritul de a fi fost cel care a pus bazele în România a ceea ce se numeşte \”arheologia comunismului\” (pentru că acum orice funcţionar de birou de pe la IICCMER care se alătură celor patru – Oprea, Scrobotă, Grozea şi Oprea – e şi el mare arheolog, inclusiv domnul director Budeancă) şi apoi i se pune interdicţia de a mai scrie despre ceea ce vede şi face. Ca să nu mai fie el aşa de grozav.
Dar, să mă întorc la \”fabulă\”. Pe la 1900, Caragiale publica un comentariu de un umor muşcător referitor la un text cu pretenţii literare, trimis de un tânăr ce semna cu pseudonimul Caion ( adicătelea: Constantin Al. Ionescu).
Omul, discipol al lui Macedonsky şi, deci, adversar apriori al lui Caragiale, dar şi mânat de o furie personală s-a gândit la o răzbunare cum n-a mai fost. Aşa că inventează un autor, inventează o piesă şi îl acuză în \”Revista literară\” pe Caragiale de plagiat (Năpasta vs. Nenorocul de Kemeny Istvan). După care publică şi rezumatul aşa-zisei piese. Caragiale cade în capcană şi caută originalul. Caută autorul. Nimic de găsit, dacă nu era. Ca să-şi spele numele, îl dă în judecată pe ipochimen şi, apărat de Barbu Ştefănescu Delavrancea, fireşte, câştigă.
Morala? Aşa a rămas Caion în cultura română.
Cred că aşa o să rămână, de data asta în istorie, şi dl. director Budeancă. Pen\’ că i-a interzis lui Marius Oprea să mai divulge secretele comunismului. Ca într-un nou Fahrenheit 451. Nu care cumva să ne cauzeze la sensibilitate.
Aferim!
Stimate domnule Marius Oprea,
Tare mult aș fi vrut să-ți spun și eu ”ȚIE N-ARE CUM SĂ-ȚI FIE FRICĂ !”.
Întâi, mi-ai răscolit amintiri care văd că niciodată nu o să mă pot lepăda de ele ; ”Fortul 13 Jilava ”în groapa aceea cu mirosuri pestilenţiale, la discreţia unor gardieni criminali, beţi de rachiu, îmbătaţi de gustul puterii şi al sîngelui“. Tata mi-a povestit despre celebrul gardian Iamandi care împușca pe cei condamnați la moarte în drum spre Valea Piersicilor. ”Rezolva PROBLEMA !”.
Sunt 51 de ani de când am părăsit România și 15 ani de când am revenit aproape în fiecare an.
Mie nu mi-a fost frică niciodată, astăzi cred că mai mult din inconștiență.
Am auzit ceva interesant în ultima vizită în România, în urmă cu 10 zile :
În anul 2000 ne-am speriat cu toții că va fi SFÂRȘITUL LUMII. Nu a venit așa cum ne-am închipuit noi (o dezagregare a globului pământesc) dar, a venit ca o CRIZĂ cruntă în relațiile dintre oameni.
Întotdeauna te-am admirat pentru tot ce faci și mai ales cu câtă abnegație dar, nu aș vrea să fi un Don Quichotte.
Draga Marius Oprea
Am citit acest articol cutremurător şi n-aş fi vrut ca el să treacă neobservat. Ba, mai mult, mi-aş dori ca în jurul tău, al acţiunilor şi al ideilor tale generoase să ne solidarizăm cât mai mulţi. Trăim un timp al minciunii şi al manipulării care-l întrece parcă pe cel din anii aceia de teroare explicită, anii 50, când erau ucişi cei mai buni dintre români. Acum teroarea e doar disimulată, nu absentă, dar ţie n-are cum să-ţi fie frică, pentru că ţie nu ţi-a fost frică de securitate, pe când noi toţi stăteam cu capul la tranşeu. Şi. ştii prea bine, fiecare va plăti pentru ce a făcut şi pentru ce a ascuns. Ştii la fel de bine că păcatul major pentru care ni se tot înmulţesc pedepsele îl reprezintă mormintele anonime, neştiute, unde au fost îngropaţi ca nişte animale creştini, mărturisitori, oameni care s-au opus unui regim criminal. Noi călcăm în fiecare zi pe mormintele lor, cu nepăsare. Tu eşti dintre cei puţini cărora le-a păsat.. Nu sunt optimistă de felul meu, dar ştiu că într-o zi se va face pe deplin lumină. Acesta e doar un mesaj de solidaritate. Sunt mulţi cei care gâândesc la fel ca tine şi care te preţuiesc. Să nu te dai bătut!
Stimate Domnule Oprea,
Un contract de confidentialitate cu IICCMER poate acoperi chestiuni ce tin strict de detalii interne ale Institutului, nu publicarea rezultatelor muncii pe care o faceti. Daca intr-adevar Cosmin Budeancă v-a amenintat ca `va da afara` in cazul in care scrieti despre ce stiti (pina in acest moment) despre mortii de la Periprava, inseamna ca trebuie inlocuit rapid – de vreme ce nu intelege competentele functiei in care a fost numit.
Stimate și neobosit Domn Marius Oprea.
Dacă ești chiar așa de bună credință, scoate capul din gropile vechi și uită-te la gropile noi, câte au apărut din 1989 ! Ei, dacă vrei să fii cu adevărat luptător, pune capăt acestora, și-apoi ocupă-te de-ale trecutului care colindă împreună cu post comunismul ca o stafie prin estul Europei, arătându-ne că încă nu am ajuns să vedem până la ce dimensiuni poate ajunge RĂUL. Domnul să te ajute !
In 2008 am fost pentru prima oara la Periprava, alaturi de alti trei colegi, insa eu nu am avut o calitate diferita fata de a lor, nu am coordonat actiunea, nu am „condus prima incursiune acolo”.